despre modelul turistic elveţian Poate că avem un număr relativ bun de turişti vara pe litoral, dar atîta timp cît asta nu priveşte şi cultura, turismul rămîne o afacere mică şi nesigură. Or, la noi taman vara cultura hibernează. Vara ne vin cei mai mulţi turişti, dar vara teatrele sînt în vacanţă, galeriile de artă şi muzeele sînt închise sau rămîn doar cu expoziţiile permanente, librăriile şi cinematografele păstrează premierele pentru toamnă, concertele sînt şi ele programate după 1 septembrie, iar festivaluri de muzică de gen sau alte evenimente inedite nu avem. Ce a oferit Bucureştiul turiştilor săi în lunile verii? Expoziţia Umbre şi lumini de la Muzeul Naţional (o foarte fericită întîmplare) şi Cow Parade. Litoralul a mai avut Stuffstock-ul. (Nu pun la socoteală festivalurile cu cinci trupe şi party-urile de la mare cu trei DJ.) Dacă vă trece prin cap că nu se poate vinde cultură turiştilor vara, în vacanţă, alungaţi acest gînd. Voi încerca să vă descriu mai jos modelul elveţian al turismului cultural estival. Şi, nota bene, numai luna august şi, evident, doar ce am apucat eu să cunosc . În orice aeroport sau gară unul dintre primele lucruri pe care le vezi este Biroul de informaţie turistică de unde îţi poţi procura gratuit harta oraşului, un ghid al tuturor obiectivelor turistice (prezentare completă, adresă, mijloace de transport, acces scaun cu rotile, orar, ghid, tarife şi tipuri de reduceri, cafenea, magazin), programul tuturor manifestărilor culturale ale verii (festivaluri, concerte, premiere, lansări) şi, la cerere, funcţionara drăguţă de la ghişeu îţi face cel mai optim program/traseu cultural în funcţie de ce vrei să vezi, timpul pe care îl ai la dispoziţie sau de posibilităţile financiare. (Căci cultura este unul dintre cele mai scumpe lucruri din Elveţia: un bilet de cinema costă aproximativ 15 euro, intrarea la muzee poate ajunge şi la 20 de euro