Blocada nu e numai cea exterioara, politica, e mai ales cea interioara, a sevei care nu mai poate urca in trunchi din cauza lipsei radacinilor infipte intr-o tarina roditoare. Romanul Blocada, al lui Pavel Chihaia, a avut o istorie mai vitrega de cit cea a autorului sau. Concediat de la Directia Generala a Teatrelor in 1948, Pavel Chihaia lucreaza timp de 12 ani ca muncitor, caloriferist, zilier sau figurant. In 1960 iese din eclipsa proletara si se angajeaza la Sectia medievala a Institutului de Istoria Arteiunde, pina in 1978, publica trei lucrari despre arta medievala romaneasca. Sirul acestor lucrari continua si dupa ce autorul paraseste tara in 1978. Dar, daca Pavel Chihaia a reusit sa scape de sub obrocul comunist, cartea sa avea sa ramina nestiuta publicului din 1947 - an in care a fost tiparita de Craciun de Editura Cultura Nationala numai pentru a fi arsa in primele luni ale Republicii Populare - pina in 1991. Asadar 44 de ani de obscuritate pentru o carte numita, fatidic parca, Blocada. Destinul postcomunist al cartii a fost insa unul marcat de recenzii entuziaste, Blocada fiind asezata, de critici sensibili precum Ion Negoitescu sau Gelu Ionescu, in descendenta "pitorescului levantin", a Crailor de Curtea-Veche si a estetismului arhaizant. Ca "fresca a unei lumi apuse" (Gelu Ionescu), Blocada poate fi inscrisa si in linia reprezentata de Falezele de marmura a lui Jünger. Citit si in cheie politica, romanul a fost considerat o cvasi-profetica parabola despre dezolarea adusa de comunism, despre impaienjenirea realului in cei 45 de ani de domnie a nimicului agresiv si a minciunii organizate. Aceasta cheie de lectura, catalizata si de anumite confesiuni epistolare ale autorului, e justificata, numai ca mi se pare putin teleologica, tinind cont mai mult de bagajul istoric cu care venim noi inspre carte decit de intentiile si lumea interioara ale autorului la mo