Monumentul era loc de detenţie, azil de noapte şi chiar spital. Turnul Dogarilor străjuieşte oraşul de peste 450 de ani şi despre el se ştiu tot felul de legende. Turnul a fost deschis publicului în aceste zile. Despre Turnul Dogarilor se spune că era loc de detenţie pentru prostituate, spital pentru bolnavi psihic, sediu pentru cercetaşi, azil de noapte sau chiar locul unde îşi făcea veacul Baronul Misiuga, printre păpuşile sale.

Cert este că Turnul Dogarilor a fost construit în primul şi în primul rând pentru apărare. Construcţia lui a început în 1645 şi, cu un mare efort financiar, dar şi cu o imensă sforţare în ceea ce priveşte ingeniozitatea arhitecturală, s-a finalizat în 1545. Aspectul său este reprezentativ pentru arhitectura militară gotică. Turnul nu era singular. Mai avea încă vreo 18 „fraţi”: turnul rotarilor, frânghierilor, tâmplarilor, aurarilor, măcelarilor, şelarilor, fierarilor, croitorilor etc. Turnurile se aflau suficient de aproape unul de altul pentru a se apăra reciproc în caz de nevoie.

Asaltat de vizitatori

Timp de mai mulţi ani, Turnul Dogarilor a stat mai mult închis. Cheia fortificaţiei se afla la Baronul Misiuga, care le deschidea, din când în când, turiştilor ce voiau să vziteze vechiul edificiu sau colecţia sa de măşti. Pentru bistriţeni, turnul a fost tot timpul un mister. Puţini au văzut cum arată pe dinăuntru. Anul trecut, turnul a devenit, în premieră, un spaţiu expoziţional, fiind inaugurat cu o expoziţie de fotografii şi artă plastică cu tema „Biserica Evanghelică, imediat după incendiu”.

De atunci, mai multe lucrări s-au perindat pe pereţii care au rezistat secole. Zilele acestea, Turnul Dogarilor a fost deschis publicului cu mare fast şi a fost asaltat de vizitatori. Trompeţii au dat semnalul, cavalerii medievali şi-au ocupat posturile de observaţie, paznicii şi-au încrucişat lăncile la