Unul dintre subiectele mai puţin tratate corespunzător, zilele acestea, este discuţia despre “aderarea” României la spaţiul Schengen. Inutil de spus că asta înseamnă, în primul rînd, dispariţia vămilor cu celelalte state parte din acord. Te urci în maşină în Bucureşti şi mai opreşti doar la Paris, nu te mai controlează nimeni.
Spun că nu-i tratat corespunzător în ideea în care se bate monedă pe altele. Altfel, România nu va pupa prea curînd facilităţile de care beneficiază celelalte state. Stăm atît de prost la toate capitolele, încît nu e profitabil pentru ceilalţi să ne accepte. Avînd în vedere că sîntem la graniţa contrabandei de orice fel cu Republica Moldova, a desfiinţa graniţele cu Vestul Europei înseamnă, pentru statele din spaţiul Schengen, un risc în plus.
Comenta cineva, la un moment dat, că România nu îndeplineşte nici măcar o singură cerinţă din listă pentru a putea adera la zona Euro. Prin urmare, nici de moneda europeană nu vom avea parte prea curînd, oricît de mult ar visa guvernanţii ca, prin 2014, să ajungem să visăm la o valoare a cursului valutar bătută-n cuie, fără fluctuaţii de la o zi la alta, care să pregătească adoptarea noilor bancnote.
Dacă punem la socoteală şi articolele despre România, publicate în ultima vreme prin presa străină (mai ales în Germania), vădit negative şi parcă special plasate taman în perioada discutării integrării României în zona Schengen, se vede limpede că şansele sînt mult diminuate. De altfel, nici cu ridicările din sprîncene ale celorlalte state nu ne e ruşine. Diplomaţie sau nu, cică se discută problema. Însă nu şi în Franţa, unde Laurent Wauquiez, ministrul pentru afaceri europene, a spus, ieri, un “nu” hotărît: România şi Bulgaria să stea acolo, că stau bine. Desigur, o alegere în primul rînd subiectivă, avînd în vedere groaza teribilă a francezilor faţă de ţiganii români.