Eu am norocul sa lucrez de o saptamina in Biblioteca Centrului Pompidou din Paris: program extins, pina la orele 22, functionare ireprosabila, logistica la indemina si, mai ales, o oferta care te nauceste si, lucru esential, acces direct la raft. Cauti o carte si te gasesti in fata citorva rafturi doldora de carti despre subiectul care te intereseaza. Vrei sa scanezi citeva pagini sau cartea intreaga? Nici o problema.
Retin o vorba a unui profesor drag mie: „Ceilalti au concediu, noi avem vacanta; in concediu te odihnesti, in vacanta lucrezi". Perfect adevarat. In timpul anului universitar, cursurile, publicistica saptaminala (ba, adesea mult mai frecventa), comisiile, juriile si diferitele comitete si comitii pe care nu le poti evita intru totul iti impun un ritm de lucru sacadat, fragmentat. Visezi, deci, la un rastimp linistit, in care telefonul sa nu mai sune, inbox-ul mailului sa fie mereu gol, copilul sa fie dat in custodia bunicilor, timpul sa curga mai calm, iar tu sa te inchizi zi-lumina in linistea racoroasa a bibliotecii si sa-ti vezi de proiectele tale. Sa iti duci tacticos pina la capat ceea ce ai inceput, dar nu ai avut ragaz sa inchei, ceea ce ai tot aminat frustrat in ultimele luni. Asta pentru ca la un proiect serios nu se prea poate lucra agitat, din cind in cind. Spun banalitati, oricine face cercetare stie acest lucru. Problema este alta: unde vei gasi, in Iasul nostru cel de toate zilele sau chiar in Romania (nedodoloata) o biblioteca primitoare, care sa te gazduiasca pe timpul verii? In august, de pilda. Deja sintem la inceputul lui iulie, iar programul bunei si batrinei BCU s-a diminuat: imprumuturi ioc, la sala comenzile se fac pina la amiaza si tot asa. Borges isi imagina paradisul ca pe o biblioteca. Cum de paradis nu putem fi siguri, ce-ar fi sa rasturnam ecuatia si sa ne imaginam biblioteca sub forma paradisului? Acolo timpul nu mai