Marea coalitie de guvernamant se lupta, mai mult la televizor, cu partizanii pedelisti din transeele ministerelor. Care pun contre operei reformatoare si se regenereaza precum Hydra din Lerna. Si, deci, desi beneficiaza de o majoritate parlamentara decenta, n-are timp sa schimbe nici legislatia, nici oamenii vechiului regim din functiile ocupate politic. Si, in general, nici macar sa guverneze de-adevaratelea, ca bugetul intra la gre aua mostenire pedelista. Mariana Campeanu, ministru plin in exercitiu, spunea la Antena 3 ca, pentru actiunile mai sus enumerate, ar mai avea nevoie de patru ani. Sa-si revina din mahmureala, probabil. Iar electoratul trebuie sa-i creada pe cuvant pe uselisti ca acestia vor si pot sa scoata tara din marasm.

Ani de zile, invitati in studiourile tv, reprezentantii gureai ai fostei opozitii faceau totul de maine, asta presupunandu-se ca, generic, azi era ziua preluarii guvernarii. Odata iesiti de sub reflectoarele avantajoase si ajunsi acolo sus – nu pentru ca i-ar fi banuit cineva ca-s destepti, cinstiti si capabili, ci exclusiv pentru a-l da jos pe Basescu, impreuna cu tot sistemul lui clientelar – au constatat ba ca nu-i lasa legea, ba ca-s grevati de obligatiile financiare anterior asumate, ba ca viata-i grea. Dau din umeri cu o seninatate inspaimantatoare. Au o resemnare mioritica. Pe Basescu n-au reusit sa-l dea jos, ca s-au indoit la primele stranuturi de la Bruxells si-au facut-o pe Iulia Motoc eroina portocaliilor, iar de guvernat altfel nici nu se pune problema. Nu poti sa le ceri sa faca minuni peste noapte. Dar nu se comporta ca o alianta politica majoritara-n Parlament. Parca-s de la un ONG care vrea sa salveze orcile esuate. Iar cei 7,4 milioane de oameni care au pus stampila apasat la referendum, o zestre de care nici o forta politica responsabila n-ar trebui sa-si bata joc, se presupune ca ar trebui sa-i voteze pe