Cu evenimentele din ultima perioadă, Biserica Ortodoxă Romănă sub actuala conducere se lasă iar terfelită politic, cum a făcut-o sub Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu. Luptă slab şi neconvingător cu păcatul. Nu ştiu de ce am atătea aşteptări de la Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist. Uneori, in raport cu sărăcia enoriaşilor, cu bătaia de joc la care sunt supuşi zilnic de politica ce violează spaţiul intim al Bisericii, am impresia că e Mult Prea Fericit.
Politica incepe să mănjească. Nu e o noutate, dar s-a ajuns mult prea departe. Se impune un semnal de alarmă, pentru că aceia care ar trebui să o facă nu se inghesuie, din complicitate indelung exersată cu puterea.
Imbătat de aburii victoriei in care o treime din popor l-a dorit inapoi la Palatul Cotroceni, preşedintele Traian Băsescu a bătut palma cu necuratul şi a introdus politica in Biserică. Fără pic de smerenie şi de bun-simţ, mănat doar de interesele personale, de imaginea sa şi de inşelarea oamenilor simpli, şeful statului a susţinut un discurs politic intr-o biserică din Sibiu. Gestul său, de o gravitate fără precedent, e un atentat la morală. Iar marii intelectuali, cu pretenţie de moralişti, tac mălc la abuz, aşa cum au făcut-o şi pe vremea lui Ceauşescu. Adaug ca argument şi afirmaţia, din delirul său politic in biserică, potrivit căreia la referendum a fost exprimată voinţa lui Dumnezeu.
L-am putea inţelege pe Traian Băsescu pentru ceea ce a făcut doar dacă e suferind. Cred insă că domnia sa este perfect sănătos, dar e marcat de megalomanie şi obsesia perfecţiunii sale. Şeful statului işi permite neobrăzarea să mănjească politic cea mai populară instituţie din Romănia, singurul reper ce rămăsese curat in nebunia ultimilor doi ani. Doar din acest motiv domnia sa incearcă să-şi lege imaginea de om politic de cea a Bisericii, incercănd in mod josnic să acumuleze capita
