Ca intr-un vis incepea călătoria Antigonei Kefala, la vârsta de 12 ani, când situaţia postbelică a României a determinat familia ei de greci din patriarhala Brăilă să plece in exil. Ca şi ea, părinţii s-au născut aici, brăileni erau şi bunicii. Silită de imprejurări, insă, in 1947, familia Kefala ajungea in Grecia. Dar gravele conflicte din Grecia acelor ani au impins şi mai departe refugiul: până in Noua Zeelandă. După alţi câţiva ani, la incheierea studiilor superioare, Antigone Kefala pleacă din nou, in Australia, unde e stabilită din anul 1960. Aici Antigone Kefala avea să-şi implinească destinul creator. An după an, ea a devenit, in orizontul literaturii australiene, o voce substanţială, inconfundabilă, apreciată pentru austeritatea, chiar ascetismul expresiei, pentru intensitatea suprarealistă, pentru fineţea şi pasiunea intelectuală, pentru spiritul ei universal. Poezia, proza de ficţiune, paginile de jurnal propriu-zis, eseistica autoarei vorbesc despre identitatea dizlocată pentru acela ce-şi pierde ambianţa acelui acasă originar şi de la sine inţeles. Efortul prelungit al adaptării in lunga călătorie a fost permanent insoţit de lectură, muzică, studiu. "Eram formaţi, din România, să inţelegem viaţa şi o ţară prin formele ei artistice", observă scriitoarea.

Lipsită de ostentaţie, lirica Antigonei Kefala este una de miză inaltă, care vorbeşte despre marile teme şi taine: naşterea, dar mai ales trecerea Pragului, moartea. Familiaritatea morţii există in Balcanii originari şi scriitoarea aduce cu sine aceasta in poezie, intr-un mod purificat, particular şi surprinzător. Recunoaştem vignete pline de atmosfera casei din copilărie, de atmosfera unor case burgheze ale zonei noastre in general. Lumea revolută dăinuie misterios şi ireductibil, ca intr-un vis (coşmar nu o dată). Antenele poeziei recuperează peisaje pierdute. Cuvinte desprinse de determinări,