Nu era de-ajuns că Piatra Neamţ a devenit un cuib de mafioţi, unde incendierile de case şi maşini şi intimidarea magistraţilor au ajuns evenimente banale, iar interlopii au ajuns să se împuşte cu sânge rece pe strada principală. Nu era suficient nici că şeful poliţiei judeţene, Aurelian Şoric, a declarat, senin, că nu îi poate numi pe cei ce se ocupă cu cămătăria ca fiind interlopi şi că este doar o coincidenţă că a ajuns să stea cu chirie în casa unui astfel de personaj şi tot coincidenţă că mai târziu şi-a făcut o vilă tot lângă acesta.

Cireaşa de pe tort a fost protestul celor 78 de şefi de post din judeţ care au spus ferm că, dacă idolul lor, Aurelian Şoric, va fi demis, îşi vor da şi ei demisia, în semn de solidaritate. De ce? „Pentru că susţinerea pentru Aurelian Şoric vine din inimă şi pentru că noi, în judeţul Neamţ, nu am mai avut aşa şef de poliţie în ultimii douăzeci de ani", după cum a spus, din inimă, unul dintre şefii de post.

Însă cea mai şocantă declaraţie îi aparţine unui alt şef de post, sosit şi el la protestul ad-hoc care a avut loc în faţa sediului Poliţiei Judeţene Neamţ. Întrebat de un reporter dacă l-ar mai susţine pe şeful său în cazul în care s-ar dovedi, în urma anchetei interne, că acesta a avut legături oculte cu interlopul Mararu, acesta a răspuns prompt: „Nu cunosc dacă familia Mararu se ocupă cu activităţi ilegale de camătă sau cu intimidări, dar de acest aspect trebuie să se ocupe instituţiile abilitate ale statului". Dar cine sunt aceste instituţii abilitate ale statului? Nu cumva prima instituţie obligată să spună dacă o anumită persoană se ocupă cu activităţi ilegale este chiar Poliţia? Şi nu cumva, în clipa în care şeful Poliţiei închiriază o casă de la un suspect de activităţi ilegale, şansele ca „instituţiile abilitate ale statului" să probeze vreo infracţiune a acestuia sunt egale cu zero?

Evident, astfel de