Are I.L. Caragiale un echivalent în literatura universală a epocii lui? Există vreun Caragiale spaniol, german, maghiar ori polonez? Întrebarea e mai gravă decît pare la prima vedere. Marii scriitori se ivesc în constelaţii imprevizibile, descind fantast şi ilogic unii dintr-alţii, se aliază, descoperindu-şi afinităţi profunde. Cînd spunem că Dickens este un Balzac al Angliei ori că Thomas Mann - un Dostoievski al Germaniei, întreprindem o operaţie de analogie esenţială, care trece dincolo de simpla metaforă de istorie literară. În acest domeniu atît de sensibil, se pot compara doar entităţile cu adevărat comparabile.
Portugalia şi România seamănă între ele destul, în ciuda distanţei care le separă şi a unei perfecte ignorări reciproce. Mai mult: geografia aproape insuperabilă, lipsa oricăror contacte spirituale directe de-a lungul secolelor fac asemănările frapante între literaturile celor două ţări cu atît mai preţioase. Cel mai mare romantic lusitan, Almeida Garett, este fără îndoială un perfect ,,Alecsandri portughez"; istoricul romantic Alexandre Herculano ne apare drept un ,,Bălcescu portughez"; Antero de Quental, într-o zonă specifică a poeziei sale, sună ,,eminescian"; iar activitatea şi scrierile lui José Régio îl recomandă drept un ,,Camil Petrescu" local. Exemplele se pot înmulţi. Ele atestă o consonanţă adîncă, depăşind pura coincidenţă. Corpuri spaţial depărtate, însă alcătuite similar, România şi Portugalia au semănat între ele pe parcursul ultimelor două secole tocmai pentru că au vibrat la unison, au trăit aceeaşi misterioasă viaţă internă şi au reacţionat identic la aceiaşi stimuli.
Există, în acest caz, vreun ,,Caragiale portughez"? Trebuie, cu tot regretul, să răspundem negativ. Cel mai mare prozator portughez din secolul al XIX-lea, cel mai mare prozator de limbă portugheză al tuturor timpurilor, Eça de Queirós, prezintă unele