Ana Maria Brînză e dezamăgită că nu a urcat pe podiumul Mondialelor, dar acum se concentrează pe vindecarea mîinii
"Eşec" este cuvîntul pe care-l foloseşte fără menajamente Ana Maria Brînză cînd vorbeşte despre Campionatele Mondiale din Antalya, de unde scrimerele române s-au întors fără nici o medalie. Vicecampioana olimpică la spadă de la Beijing 2008 nu se ascunde în spatele scuzelor. Este o tipă care vorbeşte sincer şi simplu. Nu caută cuvinte preţioase.
"A fost un dezastru, dar nu e un capăt de ţară", spune sportiva, care nu a plecat la Mondiale cu gînduri de mărire. "Asta nu înseamnă că nu mi-am dorit măcar o medalie, fie ea la individual sau cu echipa...", îşi duce pînă la capăt vorba.
Revanşa băieţilor
Ana crede că 2009 este anul băieţilor. "Au reuşit la scrimă, prin Rareş Dumitrescu şi echipa de sabie, dar şi la gimnastică, prin Marian Drăgulescu". Crede că a fost un fel de revanşă. "Anul trecut ne-a aparţinut nouă, fetelor. 2009 ne-a fost fatidic. Toate am avut cîte o hibă. Diţă a suferit rupturi musculare, Dumitru şi-a luxat cînd o mînă, cînd un picior. Izbaşa a ajuns la cuţit. Nici eu nu am fost departe de soarta gimnastei", mărturiseşte scrimera.
Ea chiar a găsit şi o asemănare între cei doi eroi ai anului. "Şi Marian, şi Rareş au renunţat la sport la un moment dat. În primăvară au revenit însă amîndoi în sălile de antrenament, deci nu ei sînt cei care au muncit cel mai mult. Dar talentul şi, poate, detaşarea le-au conferit ceea ce nouă ne-a lipsit acum."
Înainte de Mondiale, Brînză a fost diagnosticată cu o tendinită la mînă stîngă, cea cu care ţine arma, şi a amînat să ia o decizie radicală pînă la Mondiale.
- Te vei opera la mînă acum?
- Nu. Am mai făcut o serie de investigaţii medicale şi s-a ajuns la concluzia că mă pot vindeca şi fără operaţie. După o intervenţ
