Am primit un text de la profesorii Yvan Allaire, Ph.D. (MIT), preşedintele Institutului de guvernanţă al întreprinderilor private şi publice (Canada), şi Mihaela Firsirotu, Ph.D. (Mc Gill) Facultatea de management, UQUAM (Canada). Ei critică o eventuală privatizare a CEC şi susţin că performanţa întreprinderilor de stat poate fi ameliorată. Mai jos sunt pasagii din acest text.
Guvernul României, la presiunea FMI-ului, conform presei din România, intenţionează să lanseze un al doilea val de privatizări pe scară largă a marilor întreprinderi de stat care au mai rămas în picioare după primul val. Una dintre cele mai spinoase privatizări este cea a Casei de Economii şi Consemnaţiuni (CEC), singura mare bancă românească comercială universală care nu se află în mâinile străinilor. CEC-ul are 3,4 milioane de clienţi, active în valoare de 3,1 miliarde şi deţine cea mai extinsă reţea de sucursale; practic, din cele 1.000 de sucursale care deservesc regiunile rurale din România, CEC-ul deţine 870! (Roland Berger Consultants, 2010).
Toate băncile austriece, irlandeze, spaniole, germane, britanice, fie ele private sau de stat, au primit injecţii de capital (equity injections) şi credite garantate de guvernele lor a căror sursă a fost deseori fondurile de urgenţă europene şi finanţările FMI puse la dispoziţia ţărilor respective; de exemplu, băncile austriece Erste Group şi Raiffeisen International, care deţin şi controlează cele mai mari bănci din România, au primit de la statul austriac o injecţie de capital, prima de 1,22 miliarde de euro, iar cea de-a doua de 1,75 miliarde. În plus, republica austriacă garantează obligaţiunile emise de aceste bănci până la valoarea de 6 miliarde şi respectiv 10 miliarde de euro. Jumătate din băncile din Polonia sunt deţinute sau controlate de stat. Chiar Canada şi Statele Unite, ţări favorabile pieţei, nu perm