Kuyt, Alex şi Antal şi-au dăruit tricourilor copiilor de mingi de sub Pietricica

Fenerbahce a trecut prin Moldova, iar noi nu am rămas cu nimic. Păcăliţi de egalul de pe "Saracoglu", am crezut că se poate. Nu a ieşit şi la Vaslui au rămas doar serile din oficiul cu Europa League. Totuşi, la sfârşitul meciului de sub Pietricica (1-4) existau şi români fericiţi. Un pâlc de puşti în veste portocalii alergau dezordonaţi simulând pasul ştrengarului. "Dă, bă, să văd şi eu", e vocea unuia mai mare, o rugăminte dublată de o ameninţare: "Lasă, că vii la antrenament cu el, şi ţi-l fur eu". Imediat, pipernictul din grup îşi vâră tricoul în pantaloni şi accelerează spre poarta de ieşire. Tricoul este al lui Kuyt, omul meciului la Piatra-Neamţ, fostul jucător al lui Liverpool, actuala vedetă a lui Fener.

Ieri am încercat să-l găsim pe puşti, iar la ora în care am stabilit întâlnirea la stadion, ne-am pomenit cu doi băieţi. "Eu l-am luat pe al lui Alex, iar el are de la Antal", ne lămureşte Cătălin, un băiat pe la vreo 15 ani, în timp ce miroase un tricou de antrenament al lui Fenerbahce. "Uite, miroase şi acum" şi întinde echipamentul albastru spre noi ca o dovadă. "Bine şi băiatu care a luat de la Kuyt unde e?" Imediat, antrenorul trimite după el şi rosteşte printre dinţi: " Uite cum am ajuns eu să-l antrenez e Kuyt".

"Tu unde te duci, mă?" / "Sunt cu Kuyt"

În sprint se prezintă şi fericitul posesor al tricoului fostului "cormoran". "Unde e, mă, tricoul?", e acelaşi ton al profesorului. Cu ochii mari, puştiul răspunde un pic speriat: "E acasă, dar să ştiţi că nu-l dau, nu-l vând". Ne prezentăm şi zâmbeşte uşurat, iar apoi ne spune cum a ajuns în posesia suvenirului: "M-am dus la el când a ieşit de pe teren şi mi-a zis că nu poate să-mi dea tricoul pentru că trebuie să-l arunce la galerie. L-am urmărit şi nu l-a dat la turc