Monumentul l-a încântat pe la 1839 şi pe călătorul francez J.A. Vaillant. Într-o vreme, vecinii se anunţau între ei folosindu-se de ecoul multiplu produs de “Malu de Răsună”.
Dâmboviţa este un judeţ binecuvântat de Dumnezeu. Are câmpie, deal şi munte, toate într-o armonie desăvârşită. Din păcate, numeroasele minuni ale naturii au fost lăsate pradă uitării. Între acestea, şi “Malu de Răsună” de la Bezdead, monument al naturii cunoscut şi amintit în lucrările marilor clasici români. Drumeţiile spre Bezdead, având ca punct de plecare oraşul-staţiune Pucioasa, îşi au începutul încă din vremea lui J.A. Vaillant, care, sosit la băi, a vizitat satul, întrebând la han de Maria cea cu cosiţe aurii care-l inspirase pe Cazar Bolliac să scrie balada “Maria din Bezdet”. Despre Bezdead se spune că este una dintre cele mai frumoase aşezări ale judeţului Dâmboviţa, prin aspectul construcţiilor tip vilă şi cabană, care o apropie de profilul unei staţiuni de odihnă. Semnificând etimologic “fără bătrâni”, Bezdead îşi are originea într-o colonizare a acestor locuri, fiind la început sat de moşneni.
Dealul este ca un telefon fără fir…
Sosit la Bezdead în 1839, J. A. Vaillant a urcat la “Malul de Răsună”, loc unde se manifestă un fenomen rar: ecoul multiplu. Cu gândul la întemniţaţii de la Mărgineni, J.A. Vaillant a scandat cuvântul “libertate”, ascultându-i ecoul multiplu, ca un cor al mulţimilor. Astăzi, când astfel de obiective turistice ar putea aduce faimă, dacă ajungi la Bezdead, nu afli amănunte despre “Malu de Răsună” decât de la localnici. Dacă nu cunoşti zona, este destul de greu să-l localizezi. Nu există nici măcar un indicator, o plăcuţă cu date despre ineditul monument al naturii. Efectul de ecou multiplu este un fenomen unic în România, pe care oamenii de ştiinţă nu au ştiut să-l explice cu exactitate. E un lucru uimitor ca localnicii să dialogheze la
