Fiecare păstrează în locuinţa sa, din motive de natură sentimentală sau pentru că are temeri ascunse, diverse obiecte de care nu are nevoie. Potrivit psihologilor, lucrurile din casă spun multe despre personalitatea noastră. Se spune că haina nu-l face pe om, dar avem grijă de garderobă şi chiar îi judecăm pe alţii prin prisma stilului vestimentar. La fel se întâmplă şi în privinţa caselor noastre.

Oamenii se agită foarte mult atunci când îşi aranjează interiorul locuinţei - astfel încât să le reflecte stilul, personalitatea şi, uneori, nivelul de trai. La început, totul arată ca în revistele de design interior, în timp însă, prin casă îşi fac apariţia tot felul de lucruri, mai mari sau mai mici, mai la vedere ori mai dosite, care, potrivit psihologilor, spun mai mult despre noi decât canapelele din piele ori covoarele scumpe. Oricine a trecut prin experienţa mutării într-o locuinţă nouă s-a lovit cu siguranţă de problema „ce luăm cu noi şi ce aruncăm". Este momentul marilor „angajamente", când oamenii îşi propun să-şi simplifice viaţa şi să nu-şi mai aglomereze casele cu tot felul de obiecte inutile. Chiar şi în urma celor mai drastice programe de selecţie, în noua locuinţă vor apărea inevitabil tot felul de lucruri despre care oamenii se gândesc că le-ar putea fi folositoare cândva ori, pur şi simplu, nu se îndură să le arunce.

Valoarea sentimentală, o noţiune relativă

„Când m-am măritat şi am plecat de la mama, am luat cu mine vechea mea colecţie de discuri de vinil, pe care oricum nu le mai ascultasem de multă vreme, pentru că bătrânul pickup se stricase de ani de zile", povesteşte Crina S., o piteşteancă în vârstă de 42 de ani. „Aveau o valoare sentimentală pentru mine, îmi aminteau de anii de liceu când eram pasionată de muzica folk şi îmi aminteam ce bucuroasă eram când apărea ceva nou. Le-am ţinut ani la rând pe bibliotecă, acoperit