Viteza este mai mult decît un sindrom al timpului în care trăim. E deja un mod de viaţă. Dacă nu-ţi place să te trezeşti dimineaţa devreme, dacă îţi place să-ţi sorbi cafeaua în pat, dacă nu vrei să alergi pînă la serviciu şi să te "arunci" direct la treabă, e clar că nu eşti făcut pentru lumea asta! Pentru că aici şi acum, toţi se grăbesc, toţi aleargă. Important e să fii treaz, vioi, rapid. Pentru cei lenţi, înceţi, puturoşi, nu e loc. Time is money! Mai mult decît oriunde, în economie lucrurile se mişcă repede. În mai toate domeniile, concurenţa e acerbă şi pentru a rămîne pe piaţă, trebuie să produci mai repede, mai mult şi mai bine decît celălalt. Iar concurenţa nu doarme niciodată! Noile invenţii - Internetul, tehnologiile de comunicaţii, avionele, trenurile de mare viteză, fast-food-urile etc. - toate au acelaşi scop final: să ne transforme în nişte roboţei cuminţi, docili şi mai ales... rapizi. Performanţa cu care lucrăm se măsoară în viteză. Dar este oare viteza o condiţie pentru adevărata performanţă? Lucrurile făcute temeinic pot întruni şi nevoia de viteză? Pînă la urmă, care este scopul acţiunilor noastre? Să producem bine sau repede? Părerile sînt împărţite, iar economia nu foloseşte aceleaşi postulate ca etica. Fascinaţia pentru viteză este un fel de manifestare patologică a ritmului de viaţă: filme de genul Speed sînt drogul cotidian al celor care văd în viteză o stare de normalitate. Apropo de patologic: ştiaţi că din ce în ce mai mulţi copii ajung în clinici psihiatrice cu diverse afecţiuni cauzate de folosirea îndelungată a jocurilor electronice bazate pe "ascuţirea" reflexelor? Dincolo de cifrele statistice rămîn însă oamenii. Studiile de astăzi arată un paradox: pe măsură ce omenirea devine mai "civilizată", mai performantă din punct de vedere economic, mai avansată tehnologic, scade calitatea vieţii. Pentru că hiper-activitatea şi ritmu