Silviu Sergiu: „Ion Iliescu nu şi-a anulat petrecerea de Sf. Ion. Şi-a contramandat-o până la congresul PSD din primăvară”.
Atunci speră să-şi ia revanşa în faţa lui Mircea Geoană, cel care, în aprilie 2005, i-a „confiscat” cea mai înaltă poziţie în partidul pe care l-a creat.
Umblă o vorbă veche în PSD că Iliescu nu uită şi nu iartă. Aşteaptă doar momentul potrivit pentru a se răzbuna. Şi a aşteptat suficient. Un cincinal.
A dat deja primele semne că aşteptarea sa se apropie de final. Într-un interviu pentru ziarul „Gândul”, Ion Iliescu a spus explicit că în fruntea PSD trebuie să vină alţi lideri.
„A venit timpul ca partidul să-şi formeze o echipă de oameni care să aibă autoritatea necesară, morală şi politică de a conduce”, a spus Iliescu, nominalizându- i pe Adrian Năstase şi pe Cristian Diaconescu.
Pe Miron Mitrea, un contestatar făţiş al actualei conduceri PSD, l-a exclus dintre cei care ar trebui să recâştige puterea în partid, ascunşi sub lozinca reformării partidului. Despre el spune că, spre deosebire de Adrian Năstase şi Corina Creţu, care pun în discuţie „teme importante”, are „ieşiri superficiale”, „niciodată n-a stat să gândească, pentru că nu-i stă mintea la analize şi la concluzii politice”. Cu alte cuvinte, un soi de „prostănac politic”.
Nu miră această atitudine. Ion Iliescu nu este dispus să împartă cu mulţi puterea pe care speră să o recâştige. Doar cu cei folositori să-şi atingă scopul. Dincolo de pragmatismul şi cinismul unui politician pursânge, Ion Iliescu duce luptele politice implicând şi emoţii. Îşi dă mâna cu Adrian Năstase şi pentru că, în ciuda confruntărilor pentru putere din perioada partidului-stat, fostul premier nu l-a trădat la congresul din 2005, refuzând să-l contracandideze.
Îl respinge pe Miron Mitrea şi pentru că a fost unul dintre cei