Cristiano Bergodi declara, pe vremea când presa vacantase din nou banca tehnică de la Dinamo, că este dispus oricând să se întoarcă în fotbalul românesc. Dinamo este, într-adevăr, o destinaţie care cheamă convingător.

Cristiano Bergodi declara, pe vremea când presa vacantase din nou banca tehnică de la Dinamo, că este dispus oricând să se întoarcă în fotbalul românesc. Dinamo este, într-adevăr, o destinaţie care cheamă convingător. Bergodi, pe de altă parte, este un antrenor cu diplomă de bacalaureat în fotbalul românesc. Iar declaraţiile impardonabile pe care le-a făcut după demiterea de la Rapid aveau, omeneşte, o explicaţie. Şi anume aceea că motivele demiterii au fost destul de subţiri. Aveau mai mult consistenţa pretextului. De aceea cred că Bergodi e OK.

Walter Zenga, în schimb, face parte din alt film. Cavalerul fiţelor tomnatice nu a ştiut să exploateze şansa care i s-a oferit, anume aceea de a pilota motoare de lux ale fotbalului românesc. A amestecat aspicul în fasole, iar consumul excesiv din meciurile vieţii au dăunat grav profesiei. Semnele apărute în mandatul din Ghencea s-au confirmat în Ştefan cel Mare. Eroarea de a ignora antecedentele sau chiar ignoranţa în sine a fost decontată de dinamovişti cu vârf şi îndesat. Când vorbesc de plată nu mă refer strict la contractul antrenorului, la contractele veleitarilor deghizaţi în specialişti care l-au însoţit pe Zenga şi nici la pretenţiile însoţitoarei sale soţii. Banul şi cadourile contează mai puţin decât derapajele din clasament.

Timpul a trecut, altele sunt preocupările momentului, iar Zenga fusese graţiat prin uitare. Antrenorul şomer s-a cerut însă din nou în centrul atenţiei prin declaraţiile pe care le-a făcut într-un interviu apărut cu câteva zile în urmă. Astfel m-a determinat să-mi amintesc de ce am scris la înscăunare articolul “Zenga, soluţia de la miezul nopţii