Trezirea omului se realizeaza prin descoperirea si aprinderea scinteii divine ce salasluieste in el, launtrul launtrurilor, prin cunoasterea sinelui sau profund. Evanghelia dupa Toma este unul dintre cele mai cunoscute si mai frumoase texte apocrife, de o importanta particulara pentru intelegerea inceputurilor crestinismului. Desi face obiectul multor contestari, nici un cercetator serios nu o poate ocoli. Este plina de sensuri ascunse, ceea ce fascineaza. Spre deosebire de celelalte Evanghelii, canonice sau apocrife, de aceasta data nu ne sint prezentate aspecte legate de viata lui Iisus, ci doar citate, peste o suta de pilde (logion, in greceste) ce-i sint atribuite. A fost descoperita in 1945, desi prima mentiune despre ea o gasim la Hipolit, in Refutatio, tratat compus la inceputul secolului al III-lea. Aici, Evanghelia dupa Toma este atribuita sectei naasenilor. La rindul sau, in aceeasi perioada, Origen o plaseaza in rindul scrierilor heterodoxe, iar Eusebiu din Cezareea se refera, de asemenea, la ea ca la o erezie maniheista. Evangheliade fata face parte dintre textele descoperite la Nag Hammadi, in limba copta. Aceste texte, interzise de catre episcopul Atanasie al Alexandriei in anul 367, au contribuit din plin la intelegerea modului cum s-a format invatatura crestina, pecum si ortodoxia, sau Biserica oficiala ca nucleu central al acestei invataturi, fata de care documentele oarecum diferite au fost considerate eretice si aruncate la cosul de gunoi al istoriei. Dar iata ca ele au supravietuit, Manuscrisele de la Marea Moarta, cele de la Nag Hmmadisi Evanghelia lui Iuda le readuc printre noi si le resupun atentiei credinciosului contemporan. Editia pe care o prezentam aici este una bilingva, in copta si romana, traducerea, studiul introductiv si notele apartinind lui Gustavo-Adolfo Loria-Rivel. Lucrarea a a parut la Editura Polirom, Iasi, 1993, sub ingrijirea