Interviu din 25 noiembrie 2003

● Marius Tucă: Domnule Dinică, vă tot sun de o vreme şi de fiecare dată sunteţi la stomatolog. V-aţi deschis un cabinet stomatologic?

● Gheorghe Dinică: Nu, dar era momentul să mă ocup şi de capitolul ăsta, că am avut semnale puternice. Convins fiind de familie şi gândindu-mă că, dacă nu o fac acum, nu o mai fac deloc, m-am dus. Sper că m-am reparat cât de cât.

● Marius Tucă: Voiaţi să aveţi un zâmbet fermecător.

● Gheorghe Dinică: Da, poate mai păcălim comerţul.

● Marius Tucă: Mă ţin de foate multă vreme să vă întreb de unde aţi căpătat sarcasmul ăsta din voce. De multe ori am impresia că vorbiţi stând cu picioarele pe masă, cum stau americanii.

● Gheorghe Dinică: Natura a făcut să am vorbirea asta şi aşa m-am apropiat de anumite roluri. Am avut şansa ca, de la începutul carierei, să nu mi se dea roluri pozitive şi am fost luat drept genul care interpretează un personaj negativ. Ei, asemenea personaje sunt cele mai interesante. Sunt roluri colorate, ai posibilităţi. La rolul pozitiv e foarte clar ce ai de făcut. Când joci un personaj negativ, poţi să îl joci cum vrei, pentru că cei ai dracului trebuie eliminaţi şi ţi se dă voie să mori în toate felurile. Iar posibilităţile pentru actori sunt mult mai interesante.

● Marius Tucă: Aţi avut roluri negative, dar toate pe placul publicului.

● Gheorghe Dinică: Ce să spun, mi-a plăcut. Eram liber să fac mult mai multe.

DESPRE DEBUTUL ÎN TEATRU

● Marius Tucă: Care a fost primul rol pe care l-aţi făcut în teatru?

● Gheorghe Dinică: Am început la o trupă de amatori şi aveam 17 ani când am jucat "Locotenent Stamatescu". În perioada aceea, anii '50, exista o mişcare de amatori foarte puternică.

● Marius Tucă: Unde lucraţi?

● Gheorghe Dinică: La poştă, la difuzarea presei. Am difuzat şi pe stradă, am