Reuniunea care deschide in fiecare an, inca dinaintea inceperii "oficiale" a noii stagiuni, sirul festivalurilor romanesti este Gala Tanarului Actor "Hop" de la Mangalia. Daca ar fi sa gasim cu tot dinadinsul o logica acolo unde logica nu are ce cauta, am putea spune ca e si normal sa se intample astfel: defilarea spectacolelor unui nou sezon e inaugurata prin defilarea celor mai noi dintre artisti. In felul acesta, si capcaunii critici isi pregatesc dintii pentru ospatul anual, sfasiind mai intai trufandalele toamnei.
Ca asa sunt criticii, oameni rai: nu se lasa induiosati de naivitate, ingenuitate si prospetime, cum nici ca-i misca frageda lipsa de experienta, tatonarile acelea dragalase ce vadesc neobisnuinta cu ticalosiile vietii (si ale teatrului), toata acea poezie a iesirii din mugure, a deschiderii bobocului, a intrarii in jungla maturitatii dupa joaca nevinovata prin gradina adolescentei... Oh, Le Grand Meaulnes, oh, Alain-Fournier, carari pierdute, serbari desfiintate... oh, oh!...
Editia 2006 a Galei Tanarului Actor a avut ca proba obligatorie la sectiunea Individual "declamarea" unui excerpt (tare mi-as dori sa aud un tanar actor pronuntand aceasta vorba - englezeasca de sorginte latina), a unui extras, care va sa zica, din Ghidul nesimtitului de Radu Paraschivescu. O fi fost o chestie premonitorie: majoritatea (sau, daca nu majoritatea, atunci o minoritate foarte agresiva) textelor alese liber de artistii batand la portile afirmarii contineau vorbe tari (si foarte tari) puse acolo si cu rost, si fara, si cu intentie stilistica, si cu ostentatie statistica - totul, intru imbucurarea sufletului si inaltarea cugetului spectatorilor poftiti sa intre in Casa de Cultura (ce-i mai zice si Centru Cultural) a(l) municipiului Mangalia precum, vorba ceea, intr-un templu al artei. Ce-i drept, nu era (intru totul) vina lor, caci junii actori nu ajung
