Nu este, însă, primul premiu şi, cu siguranţă, nu va fi nici ultimul, din cariera acestei tinere actriţe. Născută într-o familie de scenografi, Ana Ularu juca la nouă ani într-o producţie franceză pentru televiziune, iar la 15 ani interpreta, alături de Ştefan Iordache, pe scena Teatrului Mic, rolul titular din spectacolul „Lolita", montat de Cătălina Buzoianu. Acum poate fi văzută, printre altele, în spectacolul lui Silviu Purcărete de la Craiova, „Măsură pentru măsură" şi în montarea lui Dragoş Galgoţiu de la Teatrul Odeon, „Epopeea lui Ghilgameş".
Pe Ana Ularu o ştiţi cu siguranţă din "Italiencele" lui Napoleon Helmis, din "Turkey girl" episodul, realizat de Cristian Mungiu în cadrul proiectului european "Lost and found", episod care a făcut apoi parte din "Amintiri din epoca de aur", sau din serialul TV "Cu un pas înainte". Iar acestea sunt doar trei nume din lunga listă de filme de lung şi scurtmetraj în care a apărut Ana Ularu.
Ai debutat în film la nouă ani, în teatru, la 15. Cum s-a întâmplat?
Ana Ularu: Prin intermediul unor audiţii. În cazul primului film, cel de la nouă ani, am avut şi avantajul iniţial de a semăna foarte bine cu actorul principal, jucând-o pe fiica lui. Ulterior, cred că pasiunea mea pentru acest domeniu, dezinvoltura şi dezinhibarea vârstei şi norocul de a fi crescut pe platouri şi în culise m-au ajutat să „fur" îndeajuns de multă meserie încât să-mi duc rolul de atunci la capăt cu succes. În aşa măsură încât în anul viitor echipa, cu acelaşi actor principal şi acelaşi regizor, a revenit cu un rol triplu ca întindere pentru mine. Ştiam franceza (filmele erau coproducţii româno-franceze), nu aveam trac, adoram să stau pe platou până mult după ora de culcare a unui copil obişnuit... mă fascina acest mediu şi îl abordam cu toată seriozitatea. Cu toate că nu realizam în totalitate cât de greu e şi în ce măsură consum