De sute de ani, în satul Rus de pe Valea Someşului se desfăşoară singurul campionat de spart ouă din ţară: „Ciocota”, o confruntare aprigă, la care iau parte toţi bărbaţii din sat şi care are o singură regulă: câştigătorul ia totul.

Un obicei care bate suta de ani, animă viaţa unui sat micuţ de pe Valea Someşului: Rus, situat la graniţa dintre Sălaj şi Maramureş. După Sfânta Liturghie din ziua de Paşte, curtea bisericii se transformă într-un fel de „târg-stadion”. Oameni „înarmaţi” cu coşuri de ouă, susţinători şi un „măcel” pe viaţă şi pe moarte. Mai exact, toţi bărbaţii din sat participă la „Ciocotă”, campionatul de spart ouă. Un eveniment pentru care întreaga suflare a satului se pregăteşte încă de când începe Postul Mare.

Deşi regula e numai una: câştigătorul ia totul, adică cel care sparge oul adversarului îl ia, „Ciocota” nu e deloc un joc simplu. Are multe reguli şi multe secrete păstrate cu sfinţenie şi prea puţin dezvăluite „veneticilor”. Poate de aceea, niciunul dintre satele din jur nu s-au „molipsit” de acest obicei.

Oricum, până să ajungă să plece acasă cu peste 1000 de ouă „capturate”, orice localnic trece printr-un adevărat ritual.

Mircea Mureşan povesteşte: „săptămâna patimilor poate fi considerată drept săptămâna ouălor. Dacă până în vinerea mare oamenii mânuiesc şi pregătesc pentru vopsit mii de ouă, în ziua de Paşte urmează un adevărat măcel. E un obicei păstrat de sute de ani, care are loc în fiecare an, de Paşti.

Regulile sunt simple: oul tare îl acaparează pe cel slab. Adică cel care a spart un ou, are dreptul să şi-l ia. Numai ouă de găină intră în competiţie”.

Până să ajungă în competiţie, sătenii trec printr-un soi de „cantonament”, care ţine tot Postul Mare. În aceste săptămâni şi găinile intră în „post”, iar localnicii se străduiesc prin diferite trucuri să „întăreasc