Furtuna starnita de scindarea Mitropoliei Ardealului a scos la iveala un amanunt important. Este vorba despre dispretul ortodoxiei extracarpatice fata de mireni, cu alte cuvinte fata de credinciosii laici. Statutul Sagunian al Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania, adoptat in 1868, prevedea participarea mirenilor (in proportie de 2/3) alaturi de clerici (1/3) la conducerea treburilor bisericesti. Acest model de democratie bisericeasca a fost preluat dupa 1918 de intreaga BOR, insa fara a fi insusit in profunzime. Antipatia fata de mireni este o trasatura a ortodoxiei extracarpatice, vadita atat la Bartolomeu Anania, cat si in corul sustinatorilor sai. Citez din articolul lui Dan Ciachir din 11 ianuarie 2006, in care autorul lauda celelalte biserici ortodoxe spunand: "Suratele noastre bisericesti nu-si au soboarele coplesite de slehte mirenesti - care ingroasa Adunarea Nationala Bisericeasca - la alegerile de ierarhi." Modul exprimarii ma scuteste de obligatia vreunui comentariu. Cu cateva zile inainte, arhiepiscopul Anania califica drept "mineriada ecleziastica" actiunea credinciosilor care au indraznit sa-si exprime dezaprobarea fata de infiintarea noii mitropolii, de parca grupul de credinciosi ardeleni sosisi in Dealul Patriarhiei ar fi fost gata-gata sa-i ciomageasca pe cei care nu erau de aceeasi parere cu ei, la fel cum au procedat minerii lui Iliescu si Cozma. Te pomenesti ca enoriasii ortodocsi din Sibiu si imprejurimi riscau sa destabilizeze Romania, ce sa povestesc! Ramane de retinut tonul peiorativ al celor doi atunci cand vine vorba despre laici. Intr-o discutie recenta, mi-am ingaduit sa observ faptul bizar ca pe scaunul mitropolitan de la Sibiu s-a aflat vreme indelungata un basarabean, iar pe scaunul arhiepiscopal de la Cluj, un valcean, remarcand totodata diferenta de atitudine intre un mitropolit din partea locului, ma refeream la Nicolae Corne