Acest articol este al treilea dintr-o colectie de patru. Primul are in vedere necesitatea modernizarii Romaniei si chestiunea “destinului”, al doilea “meseria” (in sens de profesionalism); va invit sa le cititi, pentru context. In prezentul articol, va propun sa privim cu atentie raportarea noastra la succes. Din nou, fara a generaliza, ci doar mentionand tendintele care trebuie schimbate pentru modernizarea Romaniei. In fond, succesul tine de esenta fericirii vietii. Daca reusesti sa ai succes, zbatandu-te pentru asta, nu cazi prada frustrarii, ai premisele recunoasterii sociale si mantia victoriei. Succesul, energia, optimismul, speranta, motivatia, ambitia, fac parte din acelasi cerc virtuos. Succesul duce la mandria individuala, iar daca e colectiv sau se generalizeaza, e o baza solida si realista pentru succesul national si mandria de a fi roman.

In primul rand, e foarte important cine si cum defineste succesul si daca te prinzi ca il ai, caci uneori nu e pur financiar, nu poate fi masurat material. In Romania, ca vrem sau nu sa o recunoastem, suntem provinciali la acest capitol, trebuie sa ne spuna altii ca suntem buni si ca avem succes fiindca nu ne prindem singuri.  Atat la nivel individual, ca manifestare a proverbului “nimeni nu e profet in tara lui” (ne prindem de o valoare nationala abia cand o indica strainii – a se vedea inclusiv cazul cinematografiei noastre, de inalta calitate), cat si colectiv, dovada fiind extazul, aproape mistic, al citirii si raspandirii in retea, al articolelor din media straina care ne spun ca avem o tara frumoasa (chiar si locuita), ca Bucurestiul e unul din cele mai vii orase din Europa, ca Transilvania e de o frumusete salbatica s.a.m.d.

In al doilea rand, e important sa acceptam ca ambitia, aspiratia spre mai bine, succesul sunt lucruri bune, de dorit. E ok sa te multumesti cu ce ai, dar de ce sa n