Asta spune despre meseria sa, deloc râvnită, un gropar de la cimitirul "Sfântul Lazăr". Pe arşiţă, în 40 de grade, şi pe ger, când pământul e îngheţat bocnă, omul sapă gropi pentru morminte.
CITEŞTE ŞI: (FOTO) Meserii murdare:„Minerii” mizeriei din canalizările oraşului
În Cimitirul "Sfântul Lazăr" ( de la Coca-Cola) din Galaţi l-am întâlnit pe Adrian Ioniţă. Are 44 de ani şi lucrează ca gropar. Înainte a ocupat o funcţie de conducere la o societate gălăţeană. A avut parte de un mare necaz şi aşa a ajuns să practice această meserie.
„Viaţa mi-a adus nişte neplăceri. Ajunsesem să fiu privit ca un paria, să fiu marginalizat dar Dumnezeu m-a ajutat să-mi găsesc un loc de muncă în Cimitir. Aveam de crescut doi copii şi trebuia să-mi găsesc un loc de muncă. Poate că nu este o meserie cu care să mă mândresc, dar este o muncă cinstită.", afirmă Adrian Ioniţă.
"Visam cadavre"
Iniţial a avut o oarecare repulsie faţă de această meserie. La început, noaptea avea coşmaruri dar după câtva timp s-a obişnuit.
„Am învăţăt să găsesc satisfacţie chiar şi acolo unde mulţi spun că e urât. La început visam cadavre şi morminte. Mi-a fost ruşine de ceea ce fac. De exemplu, la puţin timp după ce m-am angajat în cimitir m-am întâlnit cu o fostă secretară de a mea. Îi murise bunica. Mi-am călcat pe inimă şi am abordat-o. M-a întrebat uimită: «Adriane, ce cauţi aici?» În acel moment mi-a venit să sar în groapă înaintea mortului", spune interlocutorul nostru.
Meseria de gropar implică foarte multă muncă fizică. Indiferent de vreme, trebuie să fii la serviciu. Mai ales când sunt cerinţe.
„Plouă, ninge, soare, frig, nu contează. Noi trebuie să fim aici să ne facem treaba. Nu poţi să amâni şi să spui că o să sapi mâine groapa. Omul vine cu mortul şi unde-l bagă? Nu există aşa ceva. Trebuie să săpăm gropile indiferent de con
