În anii ’50, generalul Nicolae Ceauşescu frecventa meciurile şi banchetele echipei de fotbal CCA, „strămoaşa“ actualei Steaua Bucureşti.
Când a început Nicolae Ceauşescu să meargă pe stadioane şi să susţină echipa de fotbal CCA (Casa Centrală a Armatei, în prezent Steaua), rămâne un mister pe care nici apropiaţii nu l-au elucidat. Bunăoară, Valentin Ceauşescu, fiul cel mare, şi Emil Bărbulescu, nepotul din Scorniceşti, sunt convinşi că ruda lor celebră a înfiinţat CCA.
Puţin plauzibil, câtă vreme clubul armatei a apărut în 1947, an în care Nicolae Ceauşescu nu avea vreo legătură cu sportul sau cu Ministerul Apărării Naţionale. Mai sigur este că s-a ataşat de club în perioada când a condus Direcţia Superioară Politică a Armatei (1950-1954).
Atunci s-au înregistrat şi primele succese importante ale secţiilor sportive ale echipei militare. Deja în anii '50-'60, Ceauşescu era cunoscut ca un fan înfocat al CCA şi un bun cunoscător al fotbalului intern. După cum îşi amintea Gheorghe Constantin, una dintre gloriile de-atunci ale echipei roş-albastre, era nelipsit de la meciuri şi de la banchetele prin care se sărbătoreau victorii importante.
În afara lui Ceauşescu, „microbul" fotbalului îi „îmbolnăvise" şi pe alţii. Gheorghe Apostol şi Alexandru Drăghici erau doi dintre mai marii partidului pasionaţi de acest sport. Din 1950, Drăghici şi Ceauşescu au intrat în ministerele Internelor, respectiv Apărării Naţionale. Din aceeaşi perioadă datează şi competiţia dintre cluburile sportive ale acelor ministere, dusă de multe ori dincolo de regulamente.
CCA şi Dinamo, după model sovietic
Sportul de masă a fost o prioritate a regimului comunist, ca „mijloc de educaţie comunistă a oamenilor muncii care construiesc socialismul". Orelor de educaţie fizică li s-au dat atenţia cuvenită. În taberele şcolare, în fiecare dimineaţă, se practicau exerciţii sp
