Imaginea dlui Croitoru, recitând din Blaga (nu Vasile, celălalt) în faţa unui Parlament rămas mut în faţa poeziei, mă va urmări multă vreme şi mă va face să mă întreb de ce un om la locul lui, sensibil pe deasupra, după cum s-a văzut, s-a aventurat într-o acţiune de pe urma căreia n-a câştigat nimic. Ba din contră...

Cu o altă imagine în minte – cea a unui preşedinte răguşit după cuvântările electorale incendiare ale zilei, promiţând că va numi un alt candidat, „care să treacă” (de ce n-o fi făcut-o de prima dată?), am să zăbovesc asupra „cabinetului Croitoru” înainte de a trece în istorie, cu tot cu unii dintre nenăscuţii săi membri, pentru a aborda un aspect pe care nimeni nu l-a luat în seamă. Toată lumea s-a aruncat asupra componenţei – a oamenilor – şi nimeni nu a pus în discuţie formula propusă: aceea de 14 portofolii, din care lipseau IMM-urile şi Comunicaţiile. Deci, economistul Croitoru şi sfătuitorii săi, au compus un guvern în care au considerat că aceste componente pot fi trecute pe planul doi, nefiind importante. Or, să admiţi ideea că sectorul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii – care sunt însuşi motorul economiei, infanteria care se angajează în lupta directă cu efectele crizei poate fi tratat cu indiferenţă mi se pare o mare eroare. După cum la fel de mare mi se pare eroarea de a atribui o poziţie secundară unui sector – comunicaţiile – care, practic, le face să funcţioneze pe toate celelalte!

IMM-urile au fost cele care au construit economii puternice, precum cea italiană, printr-o politică susţinută şi adecvată, nu doar de conjunctură. Ele nu necesită investiri strategice, au nevoie doar de o viziune sănătoasă şi de reglementări legale adecvate. Ele trebuiesc doar stimulate şi ajutate să demareze, de restul se ocupă singure. Or nici cabinetul Boc – principalul vinovat de situaţia în care se află acestea (celebrul impozit for