Premierul Tariceanu joaca pe cai mari. Decide de unul singur sa nu streseze poporul cu alegeri la timp de referendumuri, face apeluri la partide sa inceteze cu harjoana. Trebuie sa recunosc ca pe mine ma surprinde Tariceanu.
Haideti sa ne amintim de momentul 2004! Cine era Calin Popescu Tariceanu atunci? Un fost ministru CDR care nu candidase niciodata pentru o functie publica de unul singur (a fost ales si reales in Parlament pe lista), destul de sters in garnitura de conducere a partidului.
Daca vreti, Tariceanu era un fel de Puiu Hasotti, Norica Nicolai sau serban Nicolae, acel gen de politician pe care lumea nu l-ar
recunoaste pe strada si doar ziaristii bine informati ti-ar putea spune cu exactitate de ce anume se ocupa.
Apoi viata l-a propulsat unde nici el nu se astepta. Stolojan s-a imbolnavit (sau ce s-o fi intamplat atunci, nu ne-a lamurit niciodata). Momentul succesiunii este lamurit de insusi Stolojan: s-a uitat in jur si Tariceanu i s-a parut cel mai putin prost dintre solutiile posibile. I-a spus: te numesc presedinte interimar!
Ajuns sef al PNL din intamplare si prim-ministru pe voturile lui Basescu, Tariceanu s-a dovedit foarte abil in a-si prelungi puterea. Conflictul sau cu Basescu pune in contradictie nu doar doua tipuri umane diferite, ci si doua modalitati diferite de gestionare a puterii. In acest moment, Basescu este cel mai popular politician in sondaje, dar are potential de aliante mic.
Este izolat in Parlament. De cealalta parte, Tariceanu se pierde in plutonul politicienilor cu incredere mica in sondaje. PNL pierde din electoratul Aliantei D.A. in favoarea PD.
In schimb, Tariceanu se pregateste sa reformeze guvernul de parca ar controla ferm majoritatea parlamentara, este rugat de Dan Voiculescu, din opozitie, sa vina cu alt guvern la Parlament, unde este asig
