Franta si Germania, plus citiva oficiali numiti si nu alesi, au luat decizii pe care le-au impus celorlalti, din zona euro si non-euro a UE. Acestia nu au participat la negocieri, iar tarile non-euro nici nu au intrat in discutie. Aceasta este - zic inteleptii - cea mai mare greseala. A trecut si multasteptatul Summit de Iarna al UE. Masurile propuse n-au fost chiar cele asteptate, dar au fost primite cu speranta de lumea politica si chiar de cea financiara; bursele au reactionat pozitiv - dar aceasta reactie nu a tinut mult. Toate tarile UE - cu exceptia Angliei - au aderat, chiar in timpul Summit-ului - unele citeva ore mai tirziu - la asa-zisul Tratat Interguvernamental crezind, cu un entuziasm juvenil, ca aceste masuri vor pune capat crizei euro si, mai ales, vor scoate din necaz tarile aflate pe marginea prapastiei, ca Grecia, Irlanda, Italia etc. Daca-i sa fim drepti, cei care au aderat imediat au fost liderii, iar nu cei pe care-i reprezinta. De aceea, entuziasmul deja s-a racit, iar unii - ca prim-ministrii Ungariei si Cehiei - deja vorbesc despre o consultare populara, altii despre aprobarea Parlamentului etc. Poate ma insel, dar eu cred ca cea mai sigura cale de a lichida Tratatul Interguvernamental mosit la Bruxelles pe 8-9 decembrie este referendumul popular. Cind oamenii din tarile UE - mai ales din cele lovite puternic de criza - vor intelege ce inseamna, pentru buzunarul lor, deficit structural de 0,5%, deficit bugetar maxim de 3% si plafon de indatorare a statului de 60% din PIB, nu numai ca nu vor zice DA la referendum, dar vor iesi in strada si vor contesta vehement aceste masuri. Asadar, lucrurile deja s-au complicat si se vor complica si mai mult. In aceasta atmosfera, putin optimista, era firesc sa apara fel de fel de sfatuitori. Ei se impart in doua categorii: cei care propun variate solutii pentru prezent sau viitor si cei care "descopera" gres