Alb-negru sau color
Cind mergeti pe strada, pe jos sau la volan, sau intr-un aglomerat mijloc de transport, aveti grija sa nu va ciocniti de cel din fata, sa gasiti loc de parcare sau sa nu calcati intr-o groapa. Parcurgeti rapid cu privirea, ca la televizor, titlurile ziarelor sau cartilor de pe taraba, baleiati o reclama de pe un panou sau de pe un microbuz si... cam atit. Unele ramin undeva, in memorie si va determina, constient sau subliminal, sa cumparati un anumit produs ori un serviciu. Asadar imaginile isi fac datoria, vinzarea creste, departamentele de comunicare si agentiile de publicitate isi ating target-urile. Toata lumea este multumita.
Toate acestea compun o reprezentare a strazii. O imagine pe alocuri clara si curata „multumita“ precipitatiilor din ultima vreme. O imagine trista alb-negru sau una vesela color?
Cind ati privit ultima oara o imagine alb-negru? Nostalgia ravasitoare a albumelor de altadata se datoreaza intrucitva si compozitiei aparent simple, dar inalt semnificanta a fotografiilor sepia ori in alb-negru. Este un truism ca cele mai „artistice“ fotografii sint alb-negru. Cele mai multe forme mentale sint construite in doua valori: alb, negru si, arar, griuri...
Chiar moralitatea noastra, judecatile noastre de evaluare aproximeaza binele si raul, frumosul si uritul, desteptul si prostul, viteazul si lasul.
Culorile sint mai mereu chestiuni de atmosfera, ele tin de registrul sensibilului. Insa multi uita ca nuante infinitezimale se intrevad intre alb si negru – lumina si absenta ei absoluta. Deunazi un amic imi relata ca, de la nu stiu ce eveniment pozitiv, viseaza in culori – un fel de a spune ca are o viata mai imaginativa, mai optimista. De fapt, aproape toti visam in culori, dar gindim, verbalizam si evocam in alb-negru. Am reusit sa am un mesaj contradictoriu?! Perfect! Nu-mi doream decit s
