Deputaţi, senatori, miniştri, directori, afacerişti, burtoşi, chelioşi, scuzi, înalţi, blonzi, bruneţi, pedelişti, liberali... Toţi au ceva în comun. Ochii li se umezesc, inima le tresaltă, limba li se umple de miere, şalele le trosnesc în plecăciune, buzele le freamătă să sărute cât mai repede mânuşiţa Duduii.
Elena Udrea le stârneşte tuturor fiori de voluptate slugarnică, pentru că îi face să simtă sub mânuţa îmbrăcată în catifea şi unsă cu uleiuri scumpe braţul de fier al stăpânului de la Cotroceni.
Episodul 1. Ultima descindere a Elenei Udrea în plenul Camerei Deputaţilor, cu ocazia votării înfiinţării comisiei care ar trebui să-i scotocească prin cearceafurile ministeriale, s-a transformat într-un ritual al captării bunăvoinţei celei la al cărei singur semn se pot călca legi în picioare, se pot schimba documente ministeriale, se pot pierde funcţii sau se pot arde etapele măririi personale. Trecerea pe holurile Parlamentului a Elenei Udrea a stârnit temenelele celor copleşiţi de greutatea personalităţii Duduii.
În sala de şedinţă, apariţia ministresei, care lasă în urma sa nu numai dâre de parfum rar, dar şi ecourile porţilor de la Cotroceni închizându-se uşurel sau cu zgomot (după toanele şi dispoziţia stăpânului), a provocat un val de migraţie a deputaţilor. Au sărit care mai de care din băncile lor şi s-au adunat ca fluturii la lampă, atraşi de strălucire (sau de înşelătorul sclipici), pentru a-şi prezenta onorurile. Gelu Vişan şi Alin Popoviciu, deputaţi PD-L, celebri bătători ai apei în piua televiziunilor de ştiri, unde sunt trimişi să apere la ore fără audienţă onoarea partidului, au flancat-o permanent pe Udrea.
Pe lângă ei s-au mai adunat viceliderul grupului PD-L din Camera Deputaţilor, Mihail Boldea, şi semenii săi întru parvenire politică: Petru Călian, Ioan Botiş, Adrian Gurzău, Iustin Cionca... anon