Născută la Piteşti şi căsătorită la Târgovişte, arhitecta îşi doreşte să poată să păstreze farmecul vechi al oraşului în care locuieşte împreună cu familia

„Am o viaţa obişnuită”, spune Daniela Radu, arhitectă şi profesoară de specialitate la Liceul de Arte „Bălaşa Doamna” din Târgovişte. „Am avut şansa să fiu al optulea copil în familie şi am avut ca modele pe fraţii mei mai mari, care îmi erau mai apropiaţi decât părinţii”, îşi începe povestea Daniela Radu. Datorită unor experinţe trăite în copilărie, a început să îndrăgească arhitectura de mică. „La 10 ani am avut primul contact cu arhitectura, când fratele meu, Cornel Radu, a intrat la facultate. Doi-trei ani mai târziu, a fost demolat oraşul vechi, pe strada mare şi am asistat la reconstrucţie. De atunci mi-am dorit să fiu arhitect şi gândul meu a fost să păstrez tot ce mai pot păstra. Îmi plăcea Piteştiul vechi şi, deşi noul oraş arată bine, mi-a părut rău când a fost demolat”, îşi aminteşte arhitecta.

„Tony Bulandra” şi „Valahia”, două clădiri potrivite pentru oraş

În Târgovişte s-a mutat în 1985, după căsătorie. Deşi spune că în oraşul în care locuieşti sunt mai importanţi oamenii care te înconjoară, a analizat Târgoviştea şi cu ochi de arhitect. Din acest punct de vedere, îi plac două clădiri, Teatrul „Tony Bulandra” şi Hotelul „Valahia”. «Când merg pe stradă, absolut totdeauna privesc clădirile dincolo de garduri. Ce s-a făcut în Târgovişte, în ultimii ani, nu-mi place. Cred că proprietarii au construit fără să respecte proiectul clădirilor. Nu se potrivesc cu aerul Târgoviştei. Pentru mine este foarte important ca fiecare construcţie să se potrivească în locul ei. Teatrul „Tony Bulandra” şi Hotelul „Valahia”, în ciuda culorii, cred că sunt clădiri bine făcute, ca imagine estetică pentru oraş. Eu, dacă aş avea bani, aş reface Şanţul Cetăţii pentru promenadă, cu bastioane, cu pistă pent