Dar poate ca noi suntem extremisti: de ce ar trebui ca oamenii politici, jurnalistii, analistii politici, intelectualii sa aiba opinii prea ferme si prea constante? La urma-urmelor, opinia ferma denota incapatanare, obtuzitate, incapacitate de adaptare. Omul e "o trestie ganditoare" - zicea Pascal. Noi intelegem formula astfel: sa gandesti indoindu-te dupa cum bate vantul (de la Cotroceni)! In aceste timpuri postmoderne ar fi aberant daca am ramane prizonierii unor standarde inguste si rigide ale moralitatii politice, datand din epoca cand "marile naratiuni" nu murisera de tot. (By the way, de ce va suparati pe "mica naratiune" Gigi Becali, sau pe "mica naratiune" Dan Voiculescu?)
Adevarul e ca la noi social-democratii nu sunt social-democrati, liberalii nu sunt liberali, iar "popularii" nu sunt nici "populari", nici populari. Fibra nationala e prea flexibila, ar obiecta unii. Si ce daca? Daca tot s-a proclamat "moartea ideologiilor", n-ar trebui sa scapam odata de ideologii prea cu fibra - ma refer la cei care nu se pliaza comandamentelor actuale? De acord, nu-i omoram, dar macar sa nu ne mai sinchisim de incruntarile lor desuete si morbide! Avem, indiscutabil, un model al infratirii generalizate care transcende toate ideologiile si pe care am putea sa-l exportam cu mare succes, laolalta cu carnatii de Plescoi si cu palinca de Bihor. Daca Vadim se iubeste cu evreii si Tudoran cu Securitatea, de ce nu s-ar iubi Putin cu Basaev si Bush cu Osama? Ia puneti-i pe toti la o masa mare cu carnati de Plescoi la gratar, cu palinca de Bihor din belsug, ceva acrituri si⌠neaparat, cu multe-multe manele! Doamne, ce mai transcendenta!
Dar poate ca noi suntem extremisti: de ce ar trebui ca oamenii politici, jurnalistii, analistii politici, intelectualii sa aiba opinii prea ferme si prea constante? La urma-urmelor, opinia ferma denota incapatanare, obtuzi
