În fiecare an, în ajun de Sfântul Dumitru, localnicii din zona Bran-Moieciu aprind focul ca să alunge spiritele rele şi să vadă cum va fi iarna ce vine.

Nu există an în care, în seara de 25 octombrie, înainte cu o zi de Sfântul Dumitru, localnicii din zona Bran-Moieciu să nu se strângă la „focul lui Sumedru". Sărbătoarea marchează încheierea un an agricol şi pastoral şi anunţă sosirea iernii.

După ce toată recolta a fost strânsă şi pusă la adăpost, se curăţă grădinile de uscăturile rămase. Rugii de la cartofi, crengile, frunzele şi paiele uscate se strâng în căpiţe mari pentru a fi arse într-un mare foc , pe care îl vor face copiii în seara de 25 octombrie.

După cum e obiceiul, copiii se organizează în grupuri mari şi merg în pădure de unde aduc un prepeleac, adică un copac uscat căruia îi taie vârfurile crengilor. Flăcăii mai mari fixează bine în pământ prepeleacul, apoi cu o furcă aşează pe el uscăturile aduse de ceilalţi copii. În timp ce copiii pregătesc focul, femeile frământă şi coc cozonaci cu nucă, plăcinte cu mere, gogoşi şi pregătesc coşuri cu fructe.

Petrecere în jurul focului

Când se lasă seara, copiii se îndreaptă spre locurile unde au pregătit focurile. Unul dintre ei aprinde focul, în timp ce restul exclamă cu bucurie tradiţionala chemare: „Hai la focul lui Sumedru!". Femeile se îndreaptă grăbite spre focuri şi împart copiilor cozonaci, plăcinte calde, mere, pere şi nuci.

În jurul focului se povestesc întâmplări adevărate din timpul anului de pe la stâni, din munţi, sau se fac prognoze despre cum va fi iarna care vine. Bătrânii pricepuţi urmăresc scânteile ce sar din foc şi stabilesc din ce parte bate vântul în această seară . Ei spun că dacă vântul bate dinspre nord-est iarna va fi lungă şi grea cu zăpadă şi geruri mari, iar dacă vântul bate dinspre sud-vest iarna va fi uşoară, fără ger prea mare.„În trecut, oamenii