Parastasul fotbalului bucureştean a fost unul de toată lătura. Meciurile Steaua – Dinamo şi Rapid – Sportul Studenţesc, disputate în relevantă vecinătate de timp, au radiografiat perfect starea de ruină a pacienţilor. Draparea fudulă a pretenţioşilor stupizi nu mai păcăleşte pe nimeni. Steaua şi Dinamo au chinuit un fotbal de toată jena. Şi Rapidul a fost acolo. Lângă tinichelele care atârnă de aspiraţii nejustificate. Iar, ca o ironie a soarţii, echipa care a călărit detaşat cadavrele tradiţiei, prin jocul prestat, a fost Sportul Studenţesc. Adică singura echipă sigură pe locul său din clasament, şi anume ultimul loc. Deşi pare aiurea, de această dată nici paradoxul nu poate fi invocat. Vorbim despre o realitate bine arti­culată logic în adunătura haotică din liga lui Mitică. Meciurile Steaua – Dinamo şi Rapid – Sportul Studenţesc ne-au oferit adevăruri simple şi curate. Adică fotbal de doi lei pus la cale de nişte meseriaşi aproximativi. Ca să nu zic altfel. Citirea corectă a unui astfel de diagnostic ar putea reprezenta primul pas bun în tratarea pacientului. Din păcate însă, felcerii fotbalului preferă prosteala, preferă minciuna. Fiindcă aşa sunt ei. Nu-şi pot trăda originea. Şmecheria ieftină este exerciţiul care i-a creat ca mari condu­că­tori şi tot în şmecherie ieftină îşi caută oxigenul supravieţuirii. Dina­mo­viştii s-au ales cu trei puncte după meciul din Ghencea. Din întâmplare. Normal ar fi fost ca ei să se închine şi să aducă ofrande şansei formidabile pe care au avut-o. Numai că fudulia şi prostia le joacă feste. Borcea şi alţi dotaţi din preajma sa bagă la înaintare, prin minciună sfruntată, virtuţi nemaipomenite ale jocului prestat de antrenaţii lui Andone. Un astfel de discurs îl poate înarma pe Borcea cu o aroganţă în plus faţă de Gigi Becali. Dar nu-i salvează echipa din starea de invaliditate valorică în care se află. Nici steliştii nu ies din c