de TUDOR CIRES POPASURI MONAHALE Venind dinspre Buzau, trenul personal opreste doar un minut in gara Boboc, revarsand o multime pestrita de navetisti si elevi. Asa-l intalnesc pe parintele Ion.

Elevii din sat ii spun la orele de religie Taica Parinte, dar mai curand trece drept "constructorul", pentru ca a ridicat o biserica noua. Din vorba-n vorba, ma invita acasa, la o ciorba de post "vitaminizata". Pare destul de interesant… "Mie - spune cuviosia sa - imi place s-o stiu ca pe o zeama in care plutesc vitaminele." "Plutesc?", intreaba reporterul. "Sigur, plutesc, adica alearga. Parca-s niste jucatori de fotbal pe terenul Nationalei!" Parintele e bine dispus si starea lui se face curand molipsitoare.

Intram in casa parohiala din Boboc, intampinati de cei patru copii si de coana preoteasa. Parintele ii binecuvanteaza pe rand pe baieti, pe cea mica o ia in brate si, pentru ca aduce cu Ion Creanga tanar, il aud doar eu spunand: "Tata mare!"… Vorbim despre mancare si despre toate. Pentru familia parintelui Ion, comportamentul religios e un mod de viata. Nu doar pentru ca doi baieti sunt seminaristi la Buzau si nici pentru ca al treilea le-a promis parintilor ca va ajunge episcop ("Atuncea, toti au sa-mi sarute mana!"), ci o fac din convingere. Preoteasa a incercat sa le dea copiilor hrana de frupt (branza, lapte si oua) - pana la 7 ani e dezlegare - , dar au refuzat-o. Pentru ei, postul incepe miercurea si vinerea de peste an, cand familia se obisnuieste cu rigorile posturilor mai mari. Au eliminat carnea de porc din alimentatie, iar vin beau numai la sarbatori. Preoteasa face ciorbe "cu multe": zarzavat, dovlecei - conservate din vara, ca si vinetele, compotul, zacusca, pentru ca postul sa nu fie o povara, ci un motiv de bucurie.

Parintele nu concepe masa fara ciorba vitaminizata si fara un dulce pe baza de miere de albine. Are 17 stupi