Romania se confrunta, in ultimii ani, cu o foarte grava problema in ceea ce priveste munca la negru. In lipsa unui loc de munca decent, romanii accepta orice activitati, platite cu cele mai mici sume. In aceste conditii, munca la negru a capatat proportii foarte mari, iar acordarea acelui salariu minim de 700.000 de lei pe luna a ramas un simplu deziderat. Singura masura pe care executivul a luat-o a fost schimbarea legislatiei in acest domeniu, prin majorarea amenzilor si celorlalte sanctiuni care se pot aplica. Desi legea a aparut abia anul trecut, primele rezultate au inceput sa fie simtite in acest an. Daca anul trecut proportia firmelor carora li se aplicau sanctiuni era de ceva mai mult de trei sferturi, in prezent ea a scazut la "numai" jumatate. In premiera, pot aparea si primele cereri de radiere de la Registrul Comertului, pentru firmele care au incalcat repetat legislatia muncii, mai ales in ceea ce priveste incheierea contractelor de munca. Chiar si asa, procentajul este destul de ridicat, mai ales ca aceasta "jumatate" nu constituie o cifra exacta, reprezentand un procentaj dintr-un total al firmelor verificate, nu existente. In plus, administratia de la Bucuresti continua sa-si dea cu stangul in dreptul, luand sau, dupa caz, neluand, unele masuri vitale. Un asemenea caz se refera la tiparirea carnetelor de munca pentru angajatii din sectorul bugetar, mai exact din subordinea Ministerului Educatiei Nationale. In mod exceptional, proaspetii incadrati in invatamant sunt indemnati "sa-si faca rost" singuri de carnete de munca, pentru simplul fapt ca ele nu exista, nu sunt tiparite si, in concluzie, nu sunt puse la dispozitia institutiilor de invatamant din tara. In mod normal, tiparirea unor astfel de tipizate se face cu strictul control al autoritatilor si numai de catre societatile autorizate in acest sens. Fiecare firma, fiecare institutie este urm