N-am nostalgii după alimentările cu crevete vietnamez şi cu "stravrid în sos tomat", nici după magazinele de "confecţii-copii" de unde îmi cumpăram în fiecare iarnă cîte un palton roşu sau un fîş albastru, depinde de dispoziţia mamei, nici după "foto-muzica" cu discurile cu poveşti, greuceanu, sarea în bucate, vrăjitorul din Oz, douăzeci de lei discul, patruzeci dacă-i dublu, nici după "JECO - jocuri logice", scrabble, bunul gospodar, nu te supăra frate!, nici măcar după cofetării-patiserii, bomboanele cu lapte, cafenii, lucioase, lipite una de alta, savarinele fleşcăite, îngheţata polar care începe să curgă înainte să apuci s-o mănînci şi sucurile inadmisibil de verzi sau de roz ce parcă fierbeau în acvariile mari din sticlă. În schimb, am nostalgii după librării, universul rechizitelor şcolare, şase caiete dictando, şase de matematică şi şase cu foaie velină, în fiecare toamnă, al penarelor, dacă prinzi d-alea chinezeşti e bine, au oglinjoară şi închizătoare cu magnet şi ursuleţi albi şi pufoşi şi inimioare, al ascuţitoarelor, dacă le mişti puţin şoricelul îşi deschide şi îşi închide ochii, parcă te priveşte, al cariocilor, alea douăşpatru în pachet erau cele mai tari, aveau şi mov şi siclam şi trei nuanţe de verde, al lipiciului, pastă albă de lipit "Pescăruş", îţi venea să-l mănînci nu alta, al globului geografic cu bec înăuntru, o întreagă planetă luminată din interior, dar prea scumpă, al păpuşilor gen barbie, cu picioare lungi şi cu sîni şi al cărţilor... mai ales al cărţilor... Habarnam şi prietenii săi, poveştile lui Ion Lilă, astăzi ce copil a auzit de Ion Lilă?, trei grăsani a lui Iuri Oleşa, o carte sovietică ce condamnă burghezia şi slăveşte proletariatul, o mai am şi acum şi o recitesc din cînd în cînd, mama spune că am rămas "la nivelul de trei grăsani", dar ea nu înţelege... În căutarea librăriei pierdute... pe Moşilor erau vreo patru... acum,