Aria turnatorului e interpretata pe bresle. Au cintat-o intii politicienii, apoi au cintat-o popii. Acum o cinta judecatorii si, de data asta, are acorduri de prohod.
„M-au gasit maior“, zicea Miki Spaga atunci cind iesea de la CNSAS, purtind in priviri o stupoare buna de premiat la UNITER. Aruncind, fara sa clipeasca un „Voi da CNSAS in judecata“, Rodica Stanoiu umplea de ridicol mai potolitul „Va spun si va repet: nu am facut politie politica“ al Monei Musca. Cit despre agresivul „minciuni sfruntate“ emis de Preasfintia Sa Sursa Sidorovici - Pimen, trebuie spus ca n-a reusit sa depaseasca in tupeu vorbaria senina a Sursei Laurentiu - Stolnici.
Colaboratorii fostei Securitati n-aveau de unde sti ca 1989 va fi un an neconstitutional. Asa ca si-au vindut aproapele alegind cu mina sigura intre patrie si mia de lei. Azi, cind istoria incearca sa se ridice de la podea, vede ca fauna ticalosilor e de mult in picioare si ca fostul informator are deja trei optiuni: lichea, canalie sau nemernic.
Prima rezuma actul in sine: omul a turnat si atit. A fost sau nu descoperit, el s-a multumit cu aceasta singura fapta. Canalia insa, dupa ce si-a dat in git colegii, prietenii sau familia, a negat, asezind un strat protector de minciuna intre martor si calau. In fine, la ultimul etaj al infamiei locuieste nemernicul, cel care lupta cu vigoare impotriva deconspirarii. Pentru asta minte, falsifica, insulta, voteaza. Cu el avem de-a face atunci cind, la cea mai mica suspiciune de colaborare cu Securitatea, auzim ceva care incepe cu „neconstitutional“ si se termina cu „drepturile omului“.
Totusi, e bine. Cum semnele ripostei s-au standardizat, asa aflam unde e localizata infectia.
Pe modelul sepiei incoltite, jetul de cerneala ne arata cine se teme. Iar cronologia faptelor ne pune la dispozitie, pas cu pas, spaimele institutionalizat
