Urmatoarea rectificare bugetara trebuie sa fie prudenta In timp ce expertii de la Washington insista pentru un deficit zero, chiar un surplus bugetar, Guvernul roman doreste un deficit-tinta de 0,5% din PIB in 2006. Disputa se poarta si pe estimarea veniturilor fiscale. Aceiasi experti au criticat mix-ul de politici economice prociclice, dobanzile pe piata monetara si la depozitele la lei care au devenit puternic negative, ceea ce incurajeaza consumul. Pentru a intelege cum s-a ajuns la aceasta situatie, reiau din temele abordate in articole precedente.
Mai intai, cateva observatii preliminare. Politica bugetara nu trebuie judecata singular, ea urmarind tinte economice in relatie cu politica monetara si de curs, cu politica salariala. Doi, deficite bugetare stranse ajuta la diminuarea inflatiei. In fine, exista riscul supraimpovararii politicii bugetare (fata de supraimpovararea politicii monetare in deceniul trecut).
Contextul economic intern complica mult alegerile de politica macroeconomica: creditul neguvernamental a "explodat" in ultimii ani pe fondul scaderii inflatiei (a dobanzilor), al consolidarii bugetare (care a redus drastic oportunitatile pentru banci de a face plasamente in titluri de stat), al intensificarii concurentei intre banci, al liberalizarii contului de capital, al cresterii economice. Actioneaza si efectul cotei unice de crestere a veniturilor disponibile.
Creditul privat este inca la un nivel scazut ca pondere in PIB, ceea ce indica potential de crestere impresionant in anii ce vin. Nu nivelul creditului intern ar fi o problema, ci viteza sa de crestere, care accentueaza deficitele externe.
Cresterea puternica a deficitelor externe in ultimii ani. Creditul intern a sustinut cererea interna si, in conditiile aprecierii severe a leului, deficitul de cont curent are sanse sa ajunga la circa 9% in 2005. Si dinamica