Nelia Zamfir face parte din promoţia generaţiei de aur a medicinei româneşti, anul 1951. Femeia a absolvit cu media 9,62 în primii 10, dintr-o generaţie de 500 de studenţi.
„A fost o perioadă frumoasă, foarte grea, mai ales că eram condiţionată material, însă am avut bursă şi am răzbit", spune Nelia Zamfir. Primul pacient, o oaie Pentru ea a fost o bucurie atunci când a terminat facultatea, pentru că avea ocazia să trateze pacienţii care-i marcau viaţa. „Imediat după ce am terminat, am fost repartizată la ţară, la Sprâncenata, Argeş. Primul pacient a fost o....femelă. Ţin minte că mi s-a spus că nu poate să expulzeze fătul. Am zis că moare o femeie la naştere. Abia când am ajuns acolo am descoperit că era o oaie", rememorează zâmbind femeia. Deşi specializarea Neliei Zamfir este medicina generală, femeia a fost solicitată la începutul carierei şi la obstetrică-ginecologie. „Am făcut o extragere placentară. Apoi am fost la o naştere. Era o plăcere să lucrezi", susţine ea. În unitatea medicală avea toate materialele sanitare necesare, pentru femeile gravide primea alimente pe care le împărţea, iar personalul era suficient. „Unde dormeam, acolo lucram, acolo mă spălam şi trăiam. Eram doar fericită că profesam", mărturiseşte ea. După ginecologie, s-a mutat la Găeşti, unde a tratat muncitorii din petrol. În Constanţa a venit în 1969, unde a şi rămas. „Am dat multe examene ca să rămân la Constanţa. Şi pe atunci se intra cu pile, dar aveau şanse şi cei care învăţau", adaugă medicul. Medicina, un cuib de viespi La pensie, necazurile femeii sunt legate de sistem, dar şi de faptul că şi-a întrerupt meseria brusc. Despre sistemul medical actual, crede că nu există: „În sistemul medical este haos, genocid. Cum poţi pune diagnostic care nu stă în picioare? Cum poţi să ai mortalitate infantilă mare? Când eram eu medic, aveam gratuităţi, tot ce ne trebuie. Acum nu există nici
