Partea a II-a: Psihosomatică aplicată, din volumul 2: PSIHOSOMATICA GENERALĂ ŞI APLICATĂ, ce se adaugă TRATATULUI DE PSIHOLOGIE MEDICALĂ, apărut sub redacţia dlui prof. dr. Ioan Bradu Iamandescu, este prefaţat de autor în scopul justificării conceptului de psihosomatică aplicată. (...)
Publicitate Acesta a fost circumscris de către dsa în anii ultimului deceniu, atunci când disciplina de psihosomatică, legitimată de cel puţin o jumătate de secol, a fost supusă unor forţe divergente. Dintre acestea, cea mai controversată este includerea psihosomaticii ca ramură a Psihiatriei de legătură (Liaison psychiatry), dar şi renunţarea la teoriile limbajului simbolic al organelor. Partea a doua a volumului începe cu: Reperele psihanalitice fundamentale în maladiile psihosomatice (Alexandru Trifan). Poziţia sa este cu atât mai bine justificată cu cât nu se mai citează deloc lucrarea psihanalistului Franz Alexander: Die Psychoanalyse der Gesamtpersönlichikeit (1927) şi nu se mai aminteşte nimic de „creşa“ psihosomatică din anii ’30, de la Chicago Institute for Psychoanalysis. (...)Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală. Partea a II-a: Psihosomatică aplicată, din volumul 2: PSIHOSOMATICA GENERALĂ ŞI APLICATĂ, ce se adaugă TRATATULUI DE PSIHOLOGIE MEDICALĂ, apărut sub redacţia dlui prof. dr. Ioan Bradu Iamandescu, este prefaţat de autor în scopul justificării conceptului de psihosomatică aplicată. (...)
Publicitate Acesta a fost circumscris de către dsa în anii ultimului deceniu, atunci când disciplina de psihosomatică, legitimată de cel puţin o jumătate de secol, a fost supusă unor forţe divergente. Dintre acestea, cea mai controversată este includerea psihosomaticii ca ramură a Psihiatriei de legătură (Liaison psychiatry), dar şi renunţarea la teoriile limbajului simbolic al organelor. Partea a doua a volumului începe cu: Reperele psihanali