Una peste alta, deşi vizita lui Xi Jinping la Moscova are rezultate care nu pot fi negate, în nici un caz nu putem vorbi - cum s-au grăbit unii să afirme - de o alianţă. Este clar o mez-alianţă, adică o alianţă de conjunctură, bazată pe unele interese comune, inevitabil trecătoare. Relaţia dintre cele două mari puteri rămâne, în esenţă, concurenţiala - aşa cum a fost întotdeauna.

Noul preşedinte al Chinei, Xi Jinping - care este şi Secretar General al PCC şi şef al Armatei - a ales Moscova pentru prima sa vizită în străinătate (22-24 martie), apoi a plecat într-un turneu în Africa. Nu este greu de înţeles de ce a făcut această alegere; este suficient să privim harta lumii pentru a vedea că avem de-a face cu doi giganţi: cea mai întinsă ţară - Rusia - şi cea mai populată - China. Înainte de toate, însă, sunt vecini. Graniţa dintre ele avea mii de km pe timpul URSS, dar şi astăzi este încă destul de întinsă, în Extremul Orient, de-a lungul fluviului Amur (Heilong Jiang). La care se adaugă o istorie zbuciumată a relaţiilor dintre ele, precum şi dorinţa fiecăreia de a juca un rol cât mai important pe scena internaţională a zilelor noastre. Toate acestea, şi multe altele - interese economice, îndeosebi - obligă cele două ţări să intre în contact, tot mai des.

Este de la sine înţeles că vizita lui Xi Jiping la Moscova a fost urmărită, cu maxim interes, de către toată lumea; de vecinii lor care ştiu, din istorie, că atunci când cei mari bat palma, cei mici, de regulă, vor avea de suferit; de marile puteri - ca SUA - îngrijorate de repoziţionarea, tot mai vizibilă, a centrelor de putere în lume; de UE care nu poate rămâne indiferentă la aranjamentele comerciale dintre ţări ca Rusia şi China etc.

Întotdeauna, asemenea vizite trebuiesc analizate pe două nivele, unul de suprafaţă, vizibil pentru toată lumea, alcătuit din documentele şi declaraţiile of