O propunere uriasa pentru un creatora. Sa obtina sinteza a trei ipostaze ale ochiului vietii sale, care s-au dovedit a fi fost, de fapt, epifanii. Un pariu cu puterea imaginatiei pornit dintr-o cerbicie a trudei fara istov. Dar si dintr-un semn divin imprimat pe coapsa vazului. Si, de ce nu, poate si un reper: Hermes Trismegistul. Legendarul alchimist din Alexandria, cu al sau trident ce reprezinta razele iluminarii sale.
Trei hierofanii. Atat. Pentru ca, in rest, Gheorghe Iacob se incurca serios printre siajele lasate de statura celui numit in anticariatul esoteric ?De Trei Ori Mare?. Nu este un hermetic, dar inventeaza un limbaj vizual magic. Nu are pasiunea ceremoniei de a privi curios cerul, dar, in schimb, framanta viguros materia telurica si ii da alte valente decat cele comune. Se lasa bantuit de crize de vedenii prelungite, dar ni le explica apoi aproape didactic. Oricum, insa, venerabilul octogenar ne picura si astazi, in ochi, putere. Ceea ce s-ar putea sa ne inzdraveneasca.
Autenticitate si transfigurare, prima dintre cele trei expozitii anuntate in aceasta toamna, surprinde din start prin teroarea intentiei. E atotcuprinzatoare. Vizitatorul intrat in Sala Dalles se opreste brusc, dupa ce face o rapida panoramare, si se intreaba infiorat: "Toate acestea sunt facute de un singur om?". Da. Uriasul spatiu expozitional ii apartine in totalitate, pana la ultimul ungher, lui Gheorghe Iacob. Si tot astfel, precum razele tridentului antic, trei sunt varstele ochiului artistului. Arheologie a vizualului.
Sunt mai intai lucrarile datate 1950-1960, marcate inevitabil de entuziasmul epocii. Teme preponderent agreste, cu oameni multi, bucurosi ca s-a reformat pamantul, surprinsi in diversele ipostaze ale muncilor campului. Alaturi de ei, vedetele tehnologice ale vremii, primele tractoare ce zburda neobosite, si ele, pe haturile co-operate de
