De ce, in orasul meu, in patria mea, trebuie sa calatoresti in conditii subumane, desi platesti biletul, taxele si ce-o mai fi? Daca depinzi de autobuzul 43 b (Siraj-Copou) pentru a ajunge la serviciu iarna asta, esti vrednic de compasiune, ca si mine; or fi fiind mai multe genuri de masini pe ruta amintita, dar eu am norocul s-o prind mereu numai pe cea despre care voi vorbi aici. Cutia asta mizerabila pe patru roti e programata sa circule, se pare, la intervale de 20 de minute; spun "se pare", fiindca n-ai de unde sa stii exact, nu exista nici un fel de tabla indicatoare, nici macar pentru ce mijloace de transport in comun trec prin statie si de unde pina unde, darmite la ce intervale!; asa ca, dimineata te uiti dupa "al tau" lung in zare, mutindu-te de pe un picior pe altul sau tropaind pe loc, pina vine urmatorul, Dumnezeu mai stie la cite minute dupa ce a trecut ultimul. Stai, biet cetatean al nimanui, in vint, in ninsoare sau ploaie, fiindca nu ai unde sa te refugiezi, cum nu ai in majoritatea covirsitoare a statiilor de tramvai si autobuz din Iasi. Cind vine 43 b, in fine, si dai navala, inghetat bocna, in "cutie", constati ca inauntru nu ai nici o sansa sa te dezgheti, macar cit sa poti extrage mai usor biletul din buzunar si sa-l compostezi. E frig al naibii si inauntru. Unde urc eu, majoritatea scaunelor sint deja ocupate de elevi si studenti, asistati, cu o expresie de lehamite linistita, de maturii si batrinii din picioare. Daca, totusi, printr-un noroc gasesti unul din scaunele de plastic liber, e mai bine sa-l eviti, fiindca e si el inghetat bocna. Eu il evit, de cele mai multe ori. Stau in picioare, cu un norulet de aburi la gura, si ma uit la noruletele de aburi de la gurile celorlati calatori, incotosmanati ca si mine, cu haine groase si fesuri, baticuri, caciuli de toate soiurile peste care sint trase glugile, incheiate sub barbie, din care fetele i