Din 2005 vom avea, in sfarsit, leul greu. Stradania va fi insa in van daca nu vom reusi, cat se poate de repede, sa facem si leul tare. Declaratia numarului unu de la Finante, facuta la sfarsitul saptamanii trecute, a readus in prim-plan denominarea monedei nationale. Cap de afis, pe agenda evenimentelor economice, devine astfel leul greu. Nu intru, acum, in detalii tehnice. Va iesi o lege, probabil in martie, care va preciza si cate zerouri vor fi taiate din coada leului, si cand va fi dat startul, si cat timp vor circula impreuna banii vechi si banii noi. Deocamdata insa poate fi de mai mare interes o dezbatere legata de un paradox: dispar cateva zerouri si moneda devine... mai grea.
Asta-i legea banilor. Regretatul academician Costin Kiritescu a explicat ca intervine un raport invers proport ional: cu cat cantitatea de bani in circulatie intr-o tara - bunaoara totalul leilor, la noi - este mai mica, cu atat valoarea unei singure unitati (1 leu, in cazul nostru) este mai mare. Si invers. Daca, bineinteles, celelalte conditii economice raman constante. Un exemplu sugestiv: lista cursurilor comunicate de BNR vineri, 30 ianuarie. Daca ne-o imaginam sub forma de balanta, pe un taler fiind 1 euro, vom vedea ca pe celalalt taler s-au ingramadit 40.630 de lei usori. Prin simpla taiere a catorva zerouri, sa spunem patru, in procesul unei operatiuni de denominare, cantitatea totala de bani in circulatie scade simtitor. Dar valoarea nominala a leului creste. Pe al doilea taler, de aceasta data, echilibrul va fi asigurat cu numai... 4 lei. Desigur, grei.
Denominarea ne va da o moneda grea. Vom cumpa ra painea cu 50 de bani, vom umbla cu mai putine bancnote si monede in buzunare, calculatoarele nu se vor mai incurca in atatea cifre. Inca 13 tari au facut pana acum acest pas. Turcia va fi a 14-a, iar Romania a 15-a. Cele doua din urma fiind incurajate de succesu
