12 elevi ai Centrului de Pedagogie Curativă din Simeria au înfiinţat un ansamblu de dansuri folclorice. Sursa: Remus Suciu
Câţiva tineri hipoacuzici din judeţul Hunedoara reuşesc să danseze pe muzică populară ca şi când nu ar avea niciun handicap. Este vorba despre 12 elevi ai Centrului de Pedagogie Curativă din Simeria, care sunt mândri fondatori ai unui ansamblu de dansuri populare.
Dans pe limbajmimico-gestual
Dintre cei 12 copii, doar patru aud şi vorbesc. Alţi patru nici nu aud şi nici nu pot vorbi. Ceilalţi patru nu aud aproape deloc şi abia pot să scoată doar frânturi de cuvinte, de neînţeles şi pentru pedagogi dacă nu sunt însoţite şi de gesturi. La difuzoare se aude „Ciuleandra“, melodia care începe lent, dar ferm. Dansatorii, cu vârste cuprinse între 12 şi 20 de ani, urmează ritmul. Pe ici, pe colo câte unul mai greşeşte paşii, aproape insesizabil însă, redresându-se rapid.
Majoritatea nu aud deloc, aşa că trebuie să-i ghideze cineva, câtuşi de puţin, ca să ştie când să se oprească, să bată pasul pe loc, apoi să se mişte în direcţia opusă. Când ritmul melodiei devine mai alert, acelaşi coordonator din colţ, care joacă rolul unui sufleur de teatru, doar că în loc să vorbească, face aproape numai semne, le semnalizează dansatorilor că ar trebui să execute paşii şi mai repede.
Colaborarea este cât se poate de bună, aşa că „Ciuleandra“ este executată cap-coadă, de la începutul lent până la finalul extrem de alert. După dans, copiii încep să râdă bucuroşi că le-a ieşit, iau o mică pauză, apoi îşi continuă repetiţia cu câte o „haţegană“, o „bănăţeană“ şi o „braşoveană“. Dacă nu i-ai vedea cum se chinuiesc să-şi spună câte ceva sau cum îşi fac semne unii altora exprimând fraze întregi, din câteva mişcări ale mâinilor şi degetelor, nu ţi-ai da seama că priveşti, de fapt, tineri care nu aud şi nu vorbe