Giurgiuveanca predă de aproape 16 ani într-o şcoală de la ţară şi spune că n-ar renunţa la postul de la şcoala generală cu clasele I-VIII din satul Remuş.
Elena ar putea convinge pe toţi cei din jurul ei despre bucuria de a lucra cu copiii şi ar putea îndruma paşii tinerilor spre profesia de cadru didactic, atât de mult îşi iubeşte meseria. Iniţial, ar fi trebuit să urmeze o meserie în sistemul sanitar, urmând exemplul celor din familia sa.
„Lucrau toţi în domeniul sanitar şi ar fi trebuit ca şi eu să devin asistentă şi să merg să studiez la Liceul Sanitar din Târgovişte. După Revoluţie s-a creat în Giurgiu, Liceul Perdagogic şi aşa m-am răzgândit. Mi-a fost greu să mă despart de familie şi am decis să rămân în Giurgiu. Nu-mi pare rău de decizia pe care am luat-o”, a povestit Elena.
Sancţionată pentru fusta scurtă
Plăcerea pentru profesia de cadru didactic a descoperit-o încă din perioada liceului, profesorul Şerban Dumitru (zis Leu), cel care i-a fost diriginte fiind şi cel care i-a marcat viaţa. Exigenţa dirigintelui funcţiona şi în afara şcolii, aşa că a avut de suferit de pe urma unei fuste apreciată de acesta ca fiind mult prea scurtă.
„Eram pe stradă, nu eram în timpul şcolii, dirigintele m-a vazut şi în ziua următoare mi-a scăzut un punct la purtare pentru că i s-a părut că fusta mea era prea scurtă”, a mai povestit Elena.
În 1995 a absolvit cursurile Liceului Pedagogic şi în toamna aceluiaşi an a primit repartiţie pentru şcoala din localitatea Remuş.
„Am primit atunci elevii unei clase a IV-a. Erau copii deja formaţi şi asta m-a ajutat să mă integrez mult mai uşor în adevărata viaţă de dascăl. Mai mult decât atât am avut onoarea să lucrez într-un colectiv de cadre didactice care m-au învăţat mecanismul relaţiilor interumane”, a mărturisit institutorul.
De 16 ani lucrează în aceeaşi unitate de învăţământ, i-au trecut p
