Satul Pleşcoi, judeţul Buzău, e renumit pentru cârnaţii de oaie şi Elena Udrea. Fără politicianul democrat-liberal, cârnaţii nu ar fi fost la fel promovaţi, iar Elena Udrea poate nu ar fi avut atâta savoare în carieră, dacă nu era asociată cu mâncarea tradiţională de Pleşcoi. Se spunea chiar că Udrea e de aici de loc. Sursa: Marinela RataSursa: Marinela RaţăSursa: Marinela Raţă
1 /. Am mers în Pleşcoi să verificăm cele două mituri şi realitatea satului, ignorată uneori de agenda politică. Am găsit oameni nemulţumiţi de pensii şi impozite, sătui de zarva partidelor şi nostalgici după Epoca de Aur. Distanţa dintre speranţele sau problemele pleşcoienilor şi planurile politicienilor este cu mult mai mare decât cei 130 de kilometri cât faci de la Bucureşti, prin Buzău, până la Pleşcoi.
Satul din care se povesteşte că s-ar trage Elena Udrea se află în comuna Berca, o localitate în care de cum intri ai senzaţia că trăiesc oameni înstăriţi şi gospodari. Casele sunt bine aranjate, unele cu etaj şi garduri îngrijite. Asfaltul e proaspăt, iar la porţi nu vezi urmă de gunoi. Cum ai trecut de comună, ajungi la o intersecţie. Ai de ales, dar nu ca în politică: stânga sau dreapta. Spre Pleşcoi faci la dreapta, trei kilometri. Deja ne îndepărtăm de bunăstare.
Intrăm în sat şi mergem mai întâi pe urma cârnaţilor, la casa lui Socrate Protopopescu. Are 74 de ani şi cea mai veche reţetă de cârnaţi de oaie. Ghinionul face să nu-l găsim acasă. E plecat tocmai la Bucureşti, cu soţia bolnavă. Avem la dispoziţie alte peste 15 familii, „producătoare” de cârnaţi în Pleşcoi. Un sătean ne îndrumă: ”Mergeţi la Traţobei sau la Călin. Găsiţi acolo cârnaţi”. Batem din poartă în poartă, însă nu ne alegem cu nicio poveste.
„Domnişoară, noi vindem, aşa, la botul calului, pentru cei care mai întreabă, pentru cunoscuţi, rude. Ne temem şi noi. Lăsaţi, c
